Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Duminica, 22 Octombrie
                   
 
 


» Deschis - Atelier- un nou loc pentru evenimentele din București soft opening

Joi, 19 octombrie, de la ora 20.00 se inaugurează un nou spațiu pentru evenimentele din București DESCHIS - Atelier. Gândit ca un spațiu polivalent, DESCHIS către artă, evenimente sociale și experiment, DESCHIS - Atelier își propune să devină o alternativă onestă, simpla și profesionistă în peisajul urban al locurilor de evenimente. O nouă atitudine, un nou spațiu, o nouă viață pentru fosta secție de filatură a Fabricii Industria Bumbacului, spațiul industrial de pe Splaiul Unirii 160. Performerii serii vor fi  Mischa Blanos ( acustic ) și The Rabbit King, începând cu 21:30. Intrarea este liberă

» O merdenea uriașă

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nu este nimic pe lumea asta mai mare decît merdeneaua vîndută la „Megapan” de pe Titulescu. Este uriașă; gigantică; cît două-trei dintr-alea obișnuite… și la trei lei… cam prețul uneia obișnuite! Zici c-are juma’ de kil. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Case căzute 192 – Str. Fabrica de Chibrituri 31

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.La doi pași de Viilor, una din casele tip din micuța parcelare a Fabricii de Uleiuri Vegetale Filaret. Casa asta dă-n strada din spate – Învoirii – , acolo unde-s restul locuințelor-tip. mai multe despre Case căzute

» fractură logică

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

» Deschis - Atelier- un nou loc pentru evenimentele din București soft opening

Joi, 19 octombrie, de la ora 20.00 se inaugurează un nou spațiu pentru evenimentele din București DESCHIS - Atelier. Gândit ca un spațiu polivalent, DESCHIS către artă, evenimente sociale și experiment, DESCHIS - Atelier își propune să devină o alternativă onestă, simpla și profesionistă în peisajul urban al locurilor de evenimente. O nouă atitudine, un nou spațiu, o nouă viață pentru fosta secție de filatură a Fabricii Industria Bumbacului, spațiul industrial de pe Splaiul Unirii 160. Performerii serii vor fi  Mischa Blanos ( acustic ) și The Rabbit King, începând cu 21:30. Intrarea este liberă

» sfat de stat pe net

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. … cît e zmeu și-n putere, omu’ nici nu vrea s-auză de doctor. Mai apoi, cînd începe să-i mai scîrțîie una-alta, pe dată dă-n fandacsie. Știe toți specialiștii – dar și „specialiștii” – știe cînd, unde, și mai ales la cine să meargă să se caute. Și, la fel cum se cade să ai în telefon cel mai meseriaș instalator, cel mai curat zugrav, cel mai bun mecanic, tot așa – dacă nu te lipești de vreun domprofesor, nu exiști: nu exiști nici ca om, nici ca pacient… Relația cu domprofesor se clădește greu și implică multă mîncare de rahat; nu doar șpăgi și plocoane; nu doar întoarceri de servicii. Fiindcă, vedeți voi, pe mulți dintre domprofesorii ăștia – în timpul surprinzător liber – îi zgîrmă vreun talent. Vreunul scrie poezii; altul smîngăle pînza cu văpsea; altu-și publică cărțulii: și toți trebuie gîdilați din greu. Doamne-feri să nu le dai „like” la orice tîmpenie la care le-alunecă deștul pe facebook… Dar merită – oho! – merită din greu! Ce senzație uriașă de superioritate cînd îl poți agăța pe domprofesor pe hol, în fața cabinetului unde șed la coadă amărîții veniți de la șase dimineața: „salut, Puiuțu!” Ce important te simți cînd îți răspunde numai ție domprofesor: „hîă, hîă, hîăăă, ce mai faci, mă, tîămpitule?”… Așa merg lucrurile! Uneori, dumnezeii ăștia – profesori, șefi de secție (fiecare șef de secție cu paturile lui, că trebuie să se facă cite-o secție pentru fiecare mic dumnezeu) – intră-ntr-un căcat uriaș. Fură prea mult; fură prea tare; ajunge să creadă că poate-mpărți viața și moartea cu-n gest… Atunci se scapă-n pantaloni și-ncep să urle, să se tăvălească pe josul internetului că-s persecutați: și atunci toți acești atîrnache care i-au pupat în cur pentru a putea fi primiți peste rînd încep și ei să-i bocească, să-i caine, să le-ntindă peste tot rahatul. Țineți-vă departe, oameni buni: țineți-vă departe de oricine pute a rahat!

» Deschis - Atelier- un nou loc pentru evenimentele din București soft opening

Joi, 19 octombrie, de la ora 20.00 se inaugurează un nou spațiu pentru evenimentele din București DESCHIS - Atelier. Gândit ca un spațiu polivalent, DESCHIS către artă, evenimente sociale și experiment, DESCHIS - Atelier își propune să devină o alternativă onestă, simpla și profesionistă în peisajul urban al locurilor de evenimente. O nouă atitudine, un nou spațiu, o nouă viață pentru fosta secție de filatură a Fabricii Industria Bumbacului, spațiul industrial de pe Splaiul Unirii 160. Performerii serii vor fi  Mischa Blanos ( acustic ) și The Rabbit King, începând cu 21:30. Intrarea este liberă

» Sigur, „ezicstă” o explicaţie…

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Explicaţie sau explicaţii care nu contează şi care nu interesează. Nu intrăm în amănunte. După ani de zile, tramvaiul şi-a reluat cursul pe Pantelimon. E numărul 55, în varianta de vagon „bicefal”” pentru că – ce să vezi – nu e gata marele „Park & Ride” din capătul Pantelimonului, deci nici bucla de întoarcere. Acum, în acel loc, e doar o mare groapă în aşteptare… Restul e tăcere. Şi răbdare. Dar şi multă nesimţire faţă de locuitorii oraşului!   

» Book Launch & Party: The Marauders of Marrakesh de Barna Némethi

Barna Némethi lansează prima carte- The Marauders of Marrakesh, de la ora 20:00 la FIX-botanical bar din Cladirea Universul. Lansarea este însoțită de vernisaj și after-party. Mereu pe drum — pe motocicletă, pe jos, în maşină sau pe bicicletă, într-o continuă mişcare, străbătând circuitele zilnice ale subzistenţei, drumurile care unesc casele, locurile, pieţele, oamenii — aşa apar locuitorii Marrakesh-ului în fotografiile lui Barna Némethi. La originea mişcării lor permanente nu sunt doar necesităţile imediate ale vieţii, căutarea hranei, acest surogat urban al vânătorii, ci şi căutarea celuilalt, a gândurilor şi a fiinţei sale, a urmelor unei foste comunităţi mistice. Nevoia de a spune sau de a asculta, nevoia de a împărtăşi fărâme de istorie, poveşti, de a le pune în circulaţie şi a nu le lăsa pradă uitării este, poate, adevăratul combustibil al acestei mişcări. Fotografiile din The Marauders Of Marrakesh surprind nomadismul perpetuu specific vieţii şi poveştile sedimentate la suprafaţa acesteia: povestea Africii, povestea Marrakesh-ului, poveştile oamenilor. Fiecare fotografie din acest album dezvăluie o unică, stranie istorie a existenţei şi a cuvintelor care îi dau sens, un chip inefabil al realităţii, aşa cum a apărut acolo, atunci.

» Belli Siciliani

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Pe Mătăsari – și-n zona adiacentă – găsim multe restaurante; unele cu tradiție; destule bune. La numărul 47 ființează de ceva vreme Belli Siciliani. N-am cu ce să vin nou – cam oricine-a trecut pe-aici s-a lăsat încîntat de atmosferă, de oameni… și de mîncare. Da: mîncare „italienească” în sfîrșit gustoasă, nu făcută după rețetele găsite pe internet, nu făcută pentru că toată lumea se pricepe, chipurile, la pizza și la paste… Gustoasă… cum să zic: așa cum avem nevoie să fie mîncarea; așa cum ne place. Dacă n-ați ajuns încă pe aici (deși nu cred, că-i mereu plin)… trebuie s-ajungeți. Belli Siciliani chiar e de nota zece; fiindcă omul sfințește locul – bravo oamenilor care-l fac așa plăcut. Ca bani: ok Curat: curat Servire: foarte bună Deschis şi duminica • Site • Facebook ultima dată acolo: toamna 2017 mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Deschis - Atelier- un nou loc pentru evenimentele din București soft opening

Joi, 19 octombrie, de la ora 20.00 se inaugurează un nou spațiu pentru evenimentele din București DESCHIS - Atelier. Gândit ca un spațiu polivalent, DESCHIS către artă, evenimente sociale și experiment, DESCHIS - Atelier își propune să devină o alternativă onestă, simpla și profesionistă în peisajul urban al locurilor de evenimente. O nouă atitudine, un nou spațiu, o nouă viață pentru fosta secție de filatură a Fabricii Industria Bumbacului, spațiul industrial de pe Splaiul Unirii 160. Performerii serii vor fi  Mischa Blanos ( acustic ) și The Rabbit King, începând cu 21:30. Intrarea este liberă

» Viața Șoselei Viilor (I)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… nimeni nu iubește Șoseaua Viilor: nu găsiți poze cu ea; nu s-a dus nimeni să fotografieze nici tramvaiele ce-o străbăteau, nici încrucișările cu calea ferată, nici nenumăratele fabrici și făbricuțe – parcă nici n-ar exista. Ia, deci, să ne punem oleacă ambiția și să vedem cîte povești frumoase-s pe aici. Întîi de toate, sigur, povestea viilor! Căci de la vii își trage numele. Citim în istoriile orașului cum Bucureștiul era numai o grădină uriașă, bogată: plină cu livezi și cu vii. Acestea din urmă se-ntindeau din inima orașului pînă la hotare; iar un hotar de demult era însăși șoseaua asta. Sigur: cele mai bune locuri de vie erau ale popilor, pînă pe dealurile Filaretului; dar după ce treceai de „viia sf. Mitropolii”, te afundai în viile oamenilor. Găsim pe hărțile mijlocului de secol XIX și numele acestora: Iancu Hagiioniță, dl. Gligore, Pitaru Stere, dl. Mustacov, Liflerache Tamare, dl. Macedonschi, Pitaru Moscu, Tudorache Predescu, Scarlat Pascali, dl. Paronescu, Andrei Zarafu, Popa Ion – chiar era popă -, Ivan Dulgheru, comisarul Anastase Moscu, Marin Măcelaru, Ivancu Covaciu, Marin Marinescu, Diamandi Anghelovici și Postelnicul Ioniță. Aveau vii și dumnealor polcovniceasca Catinca Alexanca, nineaca Nuța precum și coana Voineasa… Oleacă mai la margine – spre Ferentarii de azi – se aflau, bunînțeles, și cramele făr’de care nu se putea. Pencu Tabacu și Ivancu Covaciu, dintre proprietarii de vie, țineau crame; le mai găsim și pe cele ale lui Oprea Brutaru, Sufragiu și Anghel Cîrciumaru. Dacă vi s-o părea așa, mai ciudat, că nu-s mai aproape de oraș, s-o lega și de faptul că multă vreme, numai Mitropolia putea să-și vîndă nestingherită vinul oriunde; particularii ba erau siliți să plătească ca să poată vinde, ba să vîndă mai întîi vinul popilor și de-abia dup-aceea pe al lor. Mereu au fost șmecheri, slujitorii Domnului: bine le-a făcut bunul Cuza cînd le-a mai jughinit bunăstarea… Ce veselie trebuie să fi fost pe-aicea, acuma-n toamnă! Bătrînul Giurescu – deși n-a prins el vremile viilor de pe-aici – le înfățișează tare frumos viața: La vremea culesului, toate aceste vii bucureștene erau pline de lume. Stăpînii respectivi se mutau la crame pentru o săptămînă, două; veneau rude, prieteni, cunoscuți; petrecerile cu lăutari, cu pastramă friptă pe grătar și cu must dulce sau înăsprit sfîrîind în ulcioarele de pămînt, se țineau lanț. Seara, după ce isprăveau treaba, culegătorii, mustuitorii care „mustuiau” poama în ciubere și crămașii care strîngeau teascurile sau pur și simplu călcau strugurii în picioare se strîngeau laolaltă și începeau  – cei mai tineri – jocul în sunetul cobzei și al viorii -, sau cei bătrîni – vorbele, taclalele. Cine-a pierdut ceva vreme urmărind, pe hartă, cursul șoselei noastre, vede că ea se lăsa-n stînga din Calea Rahovei – pe-atunci, drumul Craiovei – cam prin locul unde-i răspîntia cu strada Sabinelor. Încă nu se tăiase monumentalul bulevard al Reginei Maria, pe pămînturile lui Dumitru Marinescu-Bragadiru; și încă nu se construise nici fabrica de bere. Șoseaua se termina la bariera Bărbătescului, spre drumul Giurgiului; ca și azi. Cum s-o fi trecut de la satul cu vii la orașul cu fabrici? Progresul bătea la ușă; nu aștepta. Se uniseră Principatele, se pregătea Independența, viața se mișca altfel. Drumul de fier a fost și-aici primul care-a schimbat lucrurile. La 1869 se deschidea Gara Filaret – și lucrurile se rostogolesc, fără a mai putea fi oprite. La 1871 se-nființează, mai jos, Uzina de Gaz; un an mai departe, Fabrica de timbre. În ’79, cea de chibrituri… toate astea într-un deceniu! Numaidecît se realizează și legătura feroviară între Filaret și Gara Tîrgoviștei – pe unde-i azi „Trafic Greu” și-n 1881, se deschide fabrica de încălțăminte a lui Leon și Mîndrea. În ’89 se ridică fabrica de ulei Mohr. Peste doi ani Franck pornește fabrica de cafea și de cicoare. Antrepozitele de sus, de la Uranus, se-ntind pe cîmpul Giagoga pe la 1894 și după un an Bragadiru deschide fabrica de bere. N-am deslușit vremea la care s-ar fi deschis fabrica de conserve Flora – asta e! Ca să nu mai zici că la sfîrșit de secol XIX se construiește și primul mic cvartal de locuințe-tip din București, pe care-l găsim azi pe străduța Învoirii, cea care pleacă și se-ntoarece-n șoseaua Viilor, peste drum de rău-famatul hotel. Locuințele erau pentru folosul fabricii de Ulei. Fantastic. Legile de încurajare a fabricilor mari aduc și înlesniri legate de transportul pe drumul de fier, așa că partea asta de oraș se dezvoltă, industria se-ntărește; iar viile pier: mai vine și filoxera peste ele, pe sfîrșit de secol… Șoseaua-n sine ajunge o parte importantă a inelului de circulație ce-nconjura Capitala. Tramvaiele încep să vie tot mai sus-încoace: întîi la Chirigiu, dinspre Rahova, apoi la Bellu, urcînd pe Cuțitul de argint. Secolul XX începe construirea splendidelor clădiri unde urma să se mute Seminarul Central sus, la intersecția Viilor cu Regina Maria, unde funcționează acum Academia Tehnică Militară; cu amenajarea Parcului Carol pentru a sărbători cele patru decenii de domnie a regelui Carol și pentru fala Expoziției generale; apare, prin străduința lui Ștefan Hepiteș, stația meteo de la Filaret și se construiește sanatoriul de tuberculoși de pe șoseaua Viilor… … dar va urma

» Din zbor – Limba română (XV)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu „Limba, țara, vorbe sfinte La strămoși erau; Vorbiți, scrieți românește Pentru Dumnezeu!” „Zeului” Automobil i se aduce jertfă zilnică. Mulți, prea mulți oameni își află sfârșitul pe drumurile României. Un autoturism a lovit în plin un motociclist și l-a proiectat peste „parapetele despărțitor”, pe celălalt sens de mers, unde a fost acroșat de un alt autovehicul care se deplasa regulamentar. La grozăvia evenimentului, o pitpalacă de la una dintre televiziunile care deschid emisiunile de știri cu crime, violuri, sinucideri, jafuri, pedofili, proxeneți, scandaluri, incendii, accidente rutiere a adăugat și necunoașterea limbii române,  principalului ei instrument de lucru. N-a trecut decât o zi și o altă ziaristă specializată în citirea prompterului, de la aceeași televiziune, prezintă ca știre de interes general (ce altceva?) un accident rutier soldat cu victime și face vorbire despre „parapeții” care mărginesc albia artificială a Dâmboviței. Parapete, parapeți, ce contează! Pentru cele două pitpalace e tot una. Și totuși! Substantivul neutru „parapet” are pluralul terminat în –e („un parapet – două parapete”, accentuat „parapetul – parapetele”). Fără a fi o regulă, forma de plural a substantivelor neutre se termină în -uri sau în -e. Când există forme diferite de plural, de obicei, este admisă în limba literară doar una dintre acestea. Iată un motiv serios pentru a recurge la ajutorul dicționarelor de specialitate. Oricum, „parapetele despărțitor” este o greșeală: Dacă învățata ziaristă a folosit cu bună știință forma de plural, atunci a ratat acordul în gen și număr dintre adjectiv și substantivul pe care îl determină: parapetele despărțitoare. Dacă a avut în vedere singularul, atunci lexicul limbii române este pentru dumneaiei o taină: parapetul despărțitor. Cât privește „parapeții”…! Începând cu clasicii (Scriban, Șăineanu, Candrea…) și terminând cu Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM) pluralul „parapeți” nu este nici măcar menționat ca variantă care trebuie evitată. Prima condiție pentru a aspira la statutul de ziarist este cunoașterea și utilizarea fără cusur a limbii române. Apoi urmează talentul, inspirația, spontaneitatea, cultura generală, …… Cele două mai au de lucrat. Nu au trecut încă de faza eliminatorie, chiar dacă se dau în spectacol la televizor. „Parapetele despărțitor” și „parapeții” le separă, fără îndoială, de limba neamului lor – „grai tămâiat, cățuie de petale” căci adesea amândouă proptesc oiștea în gard.

» 7 mașini vechi LXXXVI

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Începem episodul 86 cum n-am mai început de mult: cu ceva rar, cu adevărat rar. Iată un camion Praga RND carosat în autobuz!      Camionul cehoslovac a-nceput să fie fabricat în anii 30; cu îmbunătățiri, a ajuns și-n anii 50. Ce bijuterie!! Iată și două Buceaguri de-ale noastre – de ce să nu fim mîndri de ele? Unul, vesel și siniliu, e folosit pe post de „food truck”; cel’lalt e încă-n restaurare.   O altă raritate! Un micuț Opel GT. A apărut în 68 și s-a produs cîțiva ani. Precum și alte modele „sportive”, deriva dintr-un model cuminte și modest, în speță Kadettul. Păi, Fordul Capri nu era un Escort pe dedesubt? Mai admirăm o mașină cehoslovacă – iată o Skoda 1000 MB foarte frumoasă, de un vișiniu cum azi nu se mai poartă, din păcate. Mai vedem și-o „englezească”, pe care-o poți folosi la diferite evenimente, c-arată drăguț în poze. Mașina următoare nu-i căzută din cauza vechimii – s-a fabricat din 2005! -, ci din cauza calității. E un Geely CK – o păcătoșenie chinezească… autentică. Botul voia s-aducă aminte de Mercedesuri… La final, încercarea nereușită a Fordului de-a aduce modelului Scorpio o generație nouă, la mijlocul anilor 90; urîtă chestie! (lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici) Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

» Deschis - Atelier- un nou loc pentru evenimentele din București soft opening

Joi, 19 octombrie, de la ora 20.00 se inaugurează un nou spațiu pentru evenimentele din București DESCHIS - Atelier. Gândit ca un spațiu polivalent, DESCHIS către artă, evenimente sociale și experiment, DESCHIS - Atelier își propune să devină o alternativă onestă, simpla și profesionistă în peisajul urban al locurilor de evenimente. O nouă atitudine, un nou spațiu, o nouă viață pentru fosta secție de filatură a Fabricii Industria Bumbacului, spațiul industrial de pe Splaiul Unirii 160. Performerii serii vor fi  Mischa Blanos ( acustic ) și The Rabbit King, începând cu 21:30. Intrarea este liberă

» prin fundături XIX

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM … se-ntîmplă ca dintr-o rețea de străduțe paralele una să fie aleasă ca să devină bulevard – așa a fost soarta străzii Turda, odată cu construirea noului pod Grant. Sau, ca vreo stradă importantă să-și piardă însemnătatea, fiindcă una paralelă era mai bine amplasată în schema orașului și se preta la dezvoltarea acestuia. Cine știe ce-i aia șoseaua Gherase? … și că există și azi? Șoseaua Gherassy apare pe hărți de cînd lumea. Dă-n Colentina – la Doamna Ghica. Pe vremea de-nceput, Doamna Ghica de-abia de se prelungea peste Colentina, înspre Fundeni-încolo; dar, încet-încet, a sporit în importanță, pînă cînd… … pînă cînd capătul șoselei Gherase dinspre Colentina a fost închis cu blocurile mari ce flanchează intersecția aceea mare și chinuită de azi, de la Doamna Ghica. Așa că, într-un fel, șoseaua Gherase – cea care se furișează azi prin dosuri de blocuri -, e una din cele mai mari fundături ale Capitalei. Acuma o luăm înapoi, întorcîndu-ne-nspre Centru. După Obor, vedem intrarea Călușei – din strada Călușei, sigur că da.   … trecînd de Traian, și afundîndu-ne un pic printre străzile întortocheate dinspre Foișor – precum Rumeoara -, descoperim frumoasa intrare Margareta. Ea dă din strada Dimitrie Onciul. Din Moșilor – peste drum de Popa Petre – iată și intrarea General Grigore Ipătescu. Data viitoare, ne-o plimba și pe cealaltă parte a Căii Moșilor.

» Case căzute 191 – Str. Maior Alexandru Câmpeanu 9

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.La un pas de piața 1 Mai, cum mergi spre Primăria Sectorului 1, pe strada aceea cu „Mircea Măcelaru”, dai de clădirea asta dezafectată de curînd – o folosise firma de materiale de construcții „Baduc”. Istoria îi e interesantă; înainte de Război aveam fabrica de produse metalice „Măcărescu și Necula” – atunci strada se numea Împăcărei. În anii puterii populare, a fost atelierul de radianți al întreprinderii „6 Martie” din Timișoara. Merge bine-bine un bloc aici. mai multe despre Case căzute

» vai, ce-am uitat.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.„Sleep out” e un eveniment caritabil. Se petrece-n fiecare toamnă: cîțiva oameni de treabă se duc să doarmă-n frig – și dacă-i ploaie, și-n ploaie – o noapte-ntreagă, ca s-atragă atenția asupra celor nevoiți să doarmă-n frig. Anul trecut, fiindcă era campanie electorală, s-a dus și-un oarecare, candidat al opoziției. Anul ăsta, fiindcă respectivul s-a ales în Parlament… n-a mai dormit în frig. A dormit acasă.

» Succes!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Anu-ăsta, la Sfînta la moaște, s-a-ntrecut – cică – orice record de participare. uau— Cu alte cuvinte, zice omul care se crede mai așa… mai deasupra… mai înțelept: atît de proști sîntem. Eu cred că ăștia care-i privesc de sus pe cei care-au stat ore-n frig la moaște, în realitate crapă – crapă!!! – de gelozie. De ce? Nu de grija oamenilor, stați liniștiți. Ci doar pentru că pe oamenii ăștia-i prostește… altcineva.

» Case căzute 190 – Str. Vasile Gherghel 59

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… colț cu Costache Sibiceanu, în micro-cartierul adiacent parcului Regina Maria – România muncitoare pe vremurile nu demult apuse.   mai multe despre Case căzute

» nu asta vrem toți?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.pînă la urmă, oameni buni… zău așa… … nu asta vrem? Nu de-asta avem nevoie? Să fim înțeleși: atît.

» un om – un matinal

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Pentru cine-ascultă radio, „matinalul” e, probabil, cel mai bun prieten – e programul vesel, folositor, antrenant care-ajută pe oricine să-și facă dimineața mai acceptabilă. Bun-înțeles, atunci cînd „matinalul” nu-i populat de vorbe inepte și de cupluri de animatori care se-ntrec în glumițe și-n păreri. Respectul de sine mă oprește să ascult asemenea programe de radio. Uite, însă, că se poate și altfel! Uite un matinal care-i ținut în spate doar de-un om: se-ntîmplă pe postul de radio Rock FM – îl știți, e acel Magic FM fără Julio Iglesias și Modern Talking. Aici, de-o săptămînă și-un pic, a revenit Răzvan Exarhu, care-i, totuși, „om de radio”, cum se zice: și e-n stare să țină-n spate, de unul singur, un program matinal. Sigur: are stilul lui, dar i se potrivește – la radio-i merg dondăneala, jocurile de cuvinte, întorsăturile de vorbe. N-ai putea zice că și-a schimbat ideile și temele de pe vremea uitată cînd făcea „Rondurile” – dar pentru cine nu l-a prins atunci, totul pare proaspăt. Uite că se poate.

» transportul electric – batjocuri istorice

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Pare incredibil azi, dar chiar au existat vremuri în care nu eram chiar tălîmbi. Nu punem nicidecum la-ndoială dezvoltarea Bucureștiului între Războaie – nu era perfectă, dar avea ambiție, avea un plan, avea un rost; și avea în vedere atît nevoile oamenilor, cît și cele ale Capitalei: și așa se năștea un oraș în care viața se ducea mulțumitor. Atunci, transportul public se-ndesea și lega cătunele ce deveneau, unul după altul, cartiere… După Război și mai ales după ce lipsurile sale au mai trecut, Capitala începea o nouă viață: creștea, se-nmulțea, se umplea de fabrici, de cvartale de blocuri. Începea o perioadă prosperă, în care oamenii vedeau că azi e le e mai bine decît ieri. Sigur – era o prosperitate comunistă, organizată și planificată; și cine s-arăta împotriva ei, o făcea cu un preț uriaș. Dar să-nțelegem: au fost ani în care s-au ridicat uzine de care oamenii erau mîndri, ani în care s-au construit case în care oamenii se bucurau să se mute… … și au fost ani în care s-a așternut o rețea de transport public de care oamenii se foloseau. La 20 de ani după Război, Capitala noastră își construise deja o rețea de troleu extraordinară! O rețea care se lungea și se îmbunătățea de la an la an! Troleul ajungea la Aeroportul Băneasa, la Herăstrău, în Floreasca, în Tei – azi cum mergi din Tei direct în Centru? -, la Gara Obor; troleul ajungea în Titan, în Berceni, în Drumul Taberei, în Militari, înspre Bucureștii-Noi! Cred că numa-n Rahova-Ferentari nu băgaseră troleu, bulangiii… Fiecare cartier nou de locuit care se construia beneficia de transport electric – iar asta se-ntîmpla cu mai bine juma’ de secol în urmă, fraților. Da – troleul mergea-ncet, săracul: dar mergea! Ce s-a ales din toată rețeaua asta construită cu cap? După ce falimentul comunismului a-nceput să se vadă bine, în anii ’80, transportul public a fost sacrificat. Sub pretextul că pe arterele deservite de metrou nu mai e nevoie de transport de suprafață, s-au desființat kilometri după kilometri de trasee de troleu. Nici azi nu mai e troleu înspre Băneasa, înspre Floreasca, înspre Tei – iar troleul din Berceni rămîne rupt de restul Orașului. Cu siguranță că a fost o mizerie uriașă și o greșeală peste care nici azi nu se poate trece… Iar dacă am putea socoti că, la o adică, scoaterea unor trolee nu-i o măsură care să aibă să-și bată joc prea tare de investiția de-a băga acele troleee cu niște ani înainte… … nu la fel e cu tramvaiele! Comunismul și-a bătut joc de tramvaie la fel de mult. A-nceput cu scoaterea tramvaielor din Centru, de pe axele Nord-Sud și Est-Vest: dintre Unirii și Victoriei și dintre Iancului și Eroilor. A fost o greșeală a anilor de-nceput? Sigur; a fost, cumva, justificată de nevoile de dezvoltare? – prea puțin. Era, tramvaiul, o victimă la-ndemînă din cauza vagoanelor mici, incomode, zdrăngănitoare și a șinelor predispuse la denivelări și gropi? – mda… E drept și că s-au întins linii de tramvai înspre toate ieșirile din Oraș unde apăruseră uriașele platforme industriale, dar cu ce trudă s-au așternut linii de tramvai pe bulevarde-ntregi… doar pentru a fi mutate, dezafectate și bramburite peste doar ceva vreme! Tramvaiul 5 a mers pe Calea Floreasca, între Urgență și Automatica, doar vreo zece ani, știați? A fost scos de pe Calea Dorobanților, băgat pe Floreasca… și scos! – și băgat pe Barbu Văcărescu. Se justifica o așa tîmpenie? Nu: dar Ceaușescu voia liniște pe lîngă lacul Floreasca. Așa că s-a desființat și linia care ducea direct la Aurel Vlaicu… Tramvaiul băgat pe șoseaua Berceni a fost scos, că dubla metroul; a fost dus pe Iriceanu, înainte de a fi scos și de-acolo. Tramvaiul băgat pe Armata Poporului – kilometri, kilometri – a fost scos și mutat pe Timișoara. Că aveam metrou. Firesc, poate: dar ce pierdere, ce investiție dublată. Ce să mai zici de ciuntirile cauzate de construirea Centrului Civic? Pe unele le-nțelegi; dar nu-nțelegi la ce ocolișuri au dus – ocolișuri care ne mănîncă și azi viața! Piața Unirii ar trebui, cu orice preț, să fie străbătută de tramvai! Toate astea s-au petrecut cu adevărat – și s-au petrecut într-o perioadă scurtă de vreme, în 10-15 ani. Au dispărut tramvaiele și de pe Splai, de pe Calea Griviței, de pe Viilor și Panduri, de pe Coșbuc, de pe 13 Septembrie – o așa decimare a lăsat sechele, a-nsemnat o demoralizare și-a creat premisa de-a-ncepe să privim transportul electric ca pe-o cenușăreasă, ca pe ceva fără de care putem s-o ducem bine-mersi. … nu-i așa – știți prea bine; nu-i așa. Între autobuzul și troleul modern nu mai sînt diferențe de viteză, nici de confort: am duce-o mai bine cu o flotă de trei ori mai mare de trolee. Tramvaiul de azi este un model de confort și de eficacitate oriunde altundeva – și pasul ca s-ajungem și noi la acest model nu-i așa de uriaș pe cît ne-am speria.

» Din fugă: relaxare

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Unii ştiu să profite maxim de zilele astea însorite

» Am fost la „Ziua națională a produselor agroalimentare românești”

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale organizează, în perioada 10-15 octombrie, în Parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle, un Târg de produse agroalimentare românești la care participă peste 100 de producători autohtoni din mai multe regiuni ale ţării. Aceștia au adus, spre vânzare, preparate din carne - cârnați, virșli, salam, untură, jumări din carne de porc, slănină, jambon din porc Mangalița și Bazna, produse de panificaţie şi patiserie – cozonac secuiesc, plăcinte, turtă dulce, prăjituri, tort, doboș, ruladă de ciocolată, saleuri, cozonac, brânzeturi și produse lactate - sana, iaurt, kefir, cașcaval, brânză topită, brânză de oaie şi de bivoliță, cașcaval afumat și neafumat, smântână si telemea. De asemenea, vizitatorii vor putea găsi la Târg şi miere, polen, faguri, propolis, fructe şi legume proaspete sau procesate - dulceață, zacuscă, produse ecologice, băuturi alcoolice –vinuri, pălincă de mere, pere, prune, vișinată, cidru şi bere. Totodată, în cadrul evenimentului vor fi expuse şi produse înregistrate pe sisteme de calitate europene, cum ar fi: Magiunul de prune Topoloveni (primul produs cu Indicație Geografică Protejată - IGP pentru România, din anul 2011) şi Salamul de Sibiu (cel de-al doilea produs cu Indicație Geografică Protejată - IGP pentru România din februarie 2016). Scrumbia de Dunăre Afumată este un alt produs care este în curs de obţinere a protecţiei pe sisteme de calitate europene -IGP – şi care se va regăsi printre produsele româneşti. Toţi oaspeţii Târgului vor putea să se bucure de preparate româneşti precum tocăniță de berbecuț cu mămăliguţă, tochitură pe plită, mici și cârnați, pastramă şi must, bulz, produse din pește în zona special amenajată din parcul Herăstrău. Pe lângă produsele agroalimentare româneşti, producătorii vor aduce şi flori, produse cosmetice realizate din uleiuri vegetale, obiecte de decor realizate de meşteşugari şi meşteri populari precum ceramică de Horezu sau Corund, ii din borangic, ii de Breaza, opinci, costume populare oltenești, obiecte decorative din lemn, icoane, păpuși, linguri.

» pentru un viitor al tramvaiului

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. E greu în oraș! Deplasarea ne mănîncă viața – știți. Salvarea? Cine nu-nțelege că transportul public e salvarea? Doar o samă de imbecili. Și ce-nsemnează transport public? O sumedenie de soluții: metrou, autobuz, troleu, tramvai, sistem public de luat biciclete precum și orice alternativă de-a împărți călătoria cu autoturismul: toate astea împletite armonios, într-o sinergie. Nu-i nimic de inventat de la zero. Cu siguranță avem preferințe și nevoi legitime legate de deplasarea cu mașina proprie. Toate, justificate – fiindcă trebuie să ținem cont de faptul că mașina asta a fost un obiect al dorinței prea greu de atins prea multă vreme! Dar să vă dau o veste: oamenii încep să fie receptivi la renunțarea la mașină. Da: e adevărat, asta se întîmplă! Oamenii folosesc biciclete, trotinete, oamenii merg pe jos – oamenii recunosc că zeul automobil nu e atotputernic. Oamenii încep s-accepte, deci, orice altceva mai eficient decît mașina mică. Sigur: sînt aceiași oameni care se poartă pe bicicletă, pe trotinetă sau pășind pe trotuar aidoma șoferului – dar nu contează asta! Acu-i vremea transportului public. N-avem metrou, nu putem săpa metrou atît de repede pe cît e nevoie și nu peste tot unde-i nevoie? Rămîne mereu soluția transportului public de suprafață. Și ce-i mai eficient și mai rapid decît tramvaiul? Nimic – nimic altceva. Și nu-i, asta, o problemă doar a Capitalei – ci și a fiecărui oraș al Țării aflat în dezvoltare și-n expansiune. Acu-i vremea, în sfîrșit, ca oricine să-nceapă să priceapă că-n existența tramvaiului pe străzi și prin centru este salvarea orașelor.

» pentru cine facem lucruri?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. V-ați fi dus și voi! Sau poate nu v-ați fi dus! … dar ați fi avut ocazia să judecați dacă merită sau nu să mergeți. Dar de unde să știți? Odată-n plus, în Sectorul 5 se organizează un eveniment despre care nu știe nimeni din sector. De un’ să știe? Au fost afișe lipite? Aiurea! Au fost bannere atîrnate prin răspîntii? Canci! A primit cineva vreun fluturaș pe stradă? Ciuciu! A ajuns, cumva, vreun comunicat la vreo televiziune, la vreun ziar? Vax! A scris undeva, măcar pe site-ul primăriei? Ce să scrie acolo – că ultimul „eveniment” e deschiderea anului școlar; acolo nu scrie nimic.

» se asfaltează și nu-s alegeri

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Anul trecut, toamna tîrziu, tot bucureșteanul sărise de cur în sus că… „de ce se asfaltează?” Că-i frig, că n-o să ție asfaltul, și că – mai presus de toate – e o măsură electorală: fiindcă asfaltarea se petrecea taman în preajma campaniei electorale parlamentare. Un an mai tîrziu… Asfaltul – ia, minune! – a ținut. Și oamenii au circulat bine: nu doar cei cu mașini, dar și autobuzele și troleele. A venit toamna iar: și iar se asfaltează-n București, în multe locuri, pe multe bulevarde. Și, na belea: nu-s alegeri. Nasol: fiindcă ne vedem nevoiți să-njurăm Primăria inventînd pretexte noi.

» România este kilometrul 0 pe harta brandului Taco Bell

Primul restaurant Taco Bell pe o rază de 1.208 kilometri se deschide pe 12 octombrie, în Bucureşti, în Băneasa Shopping City Cel mai mare grup de restaurante din sectorul full-service din România, deschide primul restaurant Taco Bell din țară. Lansarea marchează și intrarea brandului sud-californian în Europa Centrală și de Est, aceasta fiind prima locaţie Taco Bell pe o rază de 1.028 kilometri în regiune. Fanii vor putea să savureze produsele de inspirație mexicană în centrul comercial Băneasa Shopping City din București. Taco Bell este cunoscut în întreaga lume ca un inventator de gusturi urbane, care le oferă consumatorilor arome unice și îndrăznețe, prin meniul său de inspirație mexicană. Ne bucurăm că Taco Bell ajunge, în sfârșit, pe o piață în care fanii cer activ de multă vreme ca brandul să vină în țara lor și suntem nerăbdători ca ei să se bucure de gusturile și produsele noastre originale. A spus Billy Grenham, Senior Global Marketing Manager, Taco Bell. Meniul cuprinde o varietate de produse de inspirație mexicană, precum Crunchy Taco, Fajita Burrito, Nachos Supreme și faimosul Crunch wrap, toate pregătite cu ingrediente de cea mai bună calitate. Clienții sunt încurajați să își personalizeze preparatele, alegându-și tipul de produs (taco, burrito, quesadilla, crunchwrap sau bowl), tipul de carne (pui, porc sau vită), garnitura (nachos sau cartofi prăjiți) și sosul preferat (Mild, Hot sau Fire). De asemenea, ei pot alege și să nu adauge sos deloc.

» Din zbor – Limba română (XIV)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. scris de C. D. Mocanu „Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Ștergeţi slinul, mucegaiul Al uitării ‘n care geme.” Doar ce a încheiat primarul general prezentarea contorsionată a concepției municipalității despre colectarea deșeurilor și o cititoare profesionistă de prompter, guristă cu experiență, de la televiziunea „Și mai mult decât atât”, a simțit nevoia să sintetizeze spusele primașului: „Primarul capitalei Gabriela Vrânceanu Firea vorbind despre contractul semnat în urmă cu o oră de recoltare selectivă. Mai multe containere cumpărate de Primăria Capitalei amplasate în toate sectoarele capitalei astfel încât să se înceapă recoltarea selectivă. Un prim pas, spune Gabriela Firea, nu este suficient dar vom face demersuri în acest sens.” Cartea („prietenul care vă sfătuiește fără să vă râdă”) ne învață că recoltarea este „operația de strângere, de culegere a roadelor produse de plantele agricole”, adică a „produselor vegetale obținute de la plantele cultivate”. O și văd pe înrăita vorbitoare în dodii cultivând sticle de lampă și peturi. Numai după ce acestea cresc, se coc și capătă o culoare frumoasă, le poate recolta selectiv; sticlele de lampă în containerul verde, peturile în containerul galben.

» nu mai sînt garduri de protecție la fosta fabrică de bere „Rahova”

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… a durat nouă luni! Și după nouă luni, primăria sectorului 5 a scos gardurile de protecție puse pe trotuarul din fața ruinei fabricii de bere „Rahova”. Gardurile erau fiindcă ditai bucata din acoperiș căzuse-n stradă astă iarnă, pe viscol. Și ce mai rămăsese din acoperiș, a mai căzut odată acu, la ultima vijelie. Cu toate astea… gata! – gardurile nu mai sînt. Însemnă că e-n regulă? Că nu mai e urmă de pericol? Că putem merge liniștiți pe trotuar? Că nu mai cade nimic nici pe șosea?

» Nu rata înscrierile pentru Gala Națională a Voluntarilor 2017

Până pe 16 octombrie, organizațiile și instituțiile care implică voluntari sunt invitate să nominalizeze oameni și inițiative care schimbă comunitatea prin voluntariat, în cadrul Galei Naționale a Voluntarilor – ediția 2017. Organizată de Federația VOLUM, competiția oferă o binemeritată recunoaștere publică oamenilor care dăruiesc în mod constant din timpul, energia și abilitățile lor pentru a se implica în societatea din care fac parte. Nominalizările se pot face în cadrul celor patru categorii: voluntarul anului, proiectul de voluntariat al anului, coordonatorul de voluntariat al anului și echipa de voluntari a anului. De asemenea, pentru primele două categorii menționate se poate opta pentru unul dintre domeniile: social, sănătate, tineret, artă și cultură, sport și recreere, educație, activism și drepturile omului, protecția mediului și animalelor. Înscrierea nominalizărilor se face exclusiv online folosind website-ul dedicat – www.galavoluntarilor.ro, până pe 16 octombrie, ora 23:59. Nominalizații trebuie să-și fi derulat activitatea pe durata anului 2017 sau să facă parte din proiecte aflate în derulare, cu condiția ca acestea să fie suficient de avansate pentru a permite raportarea unor rezultate preliminare concrete. Pentru mai multe informații despre regulamentul competiției vă rugăm accesați acest link. Ediția de anul acesta se află sub semnul celor 7 ani de când se realizează competiția și evenimentul, împlinindu-se cei „7 ani de acasă”. Așadar, ediția din 2017 va celebra meritele voluntariatului în formarea și dezvoltarea persoanelor care își doresc mai multe de la comunitatea din care fac parte și se implică pentru a o schimba. Anul acesta sărbătorim „oamenii mari”, care au învățat și s-au dezvoltat lucrând împreună la schimbarea comunităților. La fel ca edițiile precedente, această competiție reunește organizații neguvernamentale, voluntari, companii și instituții publice și este susținută de către cei opt Ambasadori ai Voluntariatului în România: Raed Arafat, Margareta Pâslaru, Damian Drăghici, Marius Manole, Irina Păcurariu, Călin Goia, Valeria Răcilă van Groningen și Zoli Toth. „Într-o țară în care ne pierdem tot mai ușor în deriva superficialității și a formei fără fond, Gala Naționala a Voluntarilor premiază normalitatea - sau ceea ce noi și partenerii noștri considerăm normalitate. A face mai mult decât pentru propria ta persoana e firesc pentru că readuce umanitatea în viața ta, a mea, a noastră a tuturor. Anul acesta vom premia Oamenii Mari, sub sloganul „Voluntariatul te face Om Mare", adică voluntarii de toate vârstele și din toate domeniile de activitate din întreaga țară care în ultimul an și-au dedicat din timpul și abilitățile sau competențele lor pentru a face o schimbare. Voluntariatul nu este important doar prin prisma oamenilor și a proiectelor, ci și prin ce lasă în urmă și prin starea de spirit pe care o transmite.” – Anca Năstase, Director Executiv al Federației VOLUM. Biroul executiv al Federației VOLUM, organizațiile membre VOLUM sau membrii Consiliului Director VOLUM nu sunt implicați în procesul de preselecții, jurizare sau analiză a lucrărilor primite. Procedura de jurizare include analiza din partea juriului extern Federației VOLUM. Câștigătorii vor fi anunțați public și premiați în data de 14 decembrie 2017, la evenimentul de celebrare Gala Națională a Voluntarilor. Federația VOLUM este o organizație neguvernamentală cu rol de asociație umbrelă în domeniul voluntariatului, cu reprezentare la nivel național - 85 de organizații membre care gestionează aproximativ 22.500 de voluntari. Misiunea Federației VOLUM este facilitarea dialogului și acțiunii comune pentru dezvoltarea sustenabilă a voluntariatului în România.  

» prin fundături XVIII

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM O fundătură mititică poate fi și obscura Ion Nistor, cîndva și Bibliotecii. Leagă strada Ion Ghica de zona statuilor de la Universitate, prin dosul Palatului Suțu. Se străbate, însă, cu piciorul. Să rămînem așa, mai prin inima Orașului. Descoperim – în coasta minunatului părculeț Cazzavillan – o înfundătură a străzii Temișana: … nu prea departe, iată și intrarea Sfîntul Sava. … un intrînd fără nume, din strada Constantin Cristescu – cea ce coboară din Știrbey în Cobălcescu: Revenim înspre Mircea Vulcănescu, din care se face intrarea Ștefan Furtună; numele nu i s-a mai actualizat, odată cu rebotezarea străzii mari: Încheiem plimbarea cu fundătura Ecaterina Teodoroiu, în zona veche a Căii Grivița. Frumos loc. Intrarea s-a mai numit și Osiris, iar strada din care dă – Himerei.

» Case căzute 189 – Str. Odoarei 6

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Surprinzător cîtă degradare pe-o străduță lungă cît un chiștoc. Parterul și fosta prăvălie sînt degradate rău: mai multe despre Case căzute

» și la Pepco-mi cere-un zlot

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Sînt în regulă, magazinele Pepco – atunci cînd au marfă. Și te pun și pe gînduri: … fiindcă vezi prețurile înfățișate pentru mai multe țări. Zlotul polonez se ține umăr la umăr cu leul nostru. E corect. Apoi îți aduci aminte că diferența nu-i aici… ci în buzunarul tău; fiindcă polonezii o duc mai bine.

» trezim copiii: la metrou, în Victoriei

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Marți, pe 3 Octombrie, înainte de ora 13, o femeie c-o fetiță și un bebeluș cerșeau pe scările de la metrou ce dau înspre „Orange” din Victoriei. Nu avem poze. Femeia ședea acolo, în umbră și curent, fiindcă era vad. Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Ar fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C. Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici. —————————————- „Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

» ideea-i că nu poți să nu faci comparații

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Cîtă răbdare să ai – cîtă să mai ai? Și înțelegere… Dar te uiți în jurul tău – și vezi că ceilalți sînt în stare să facă, ceilalți reușesc să se miște: și te seacă gîndul că de ce numai ceilalți? … cît mai ține pînă cînd să fii-n stare să faci și tu, totuși, ceva? Să exemplific! Iată sectorul 4, și iată sectorul 5! Amîndouă, anul trecut, s-au ales cu primari noi! E adevărat: primarul din sectorul 4 – Băluță – fusese deja viceprimar, fusese deja interimar; dar nici primarul din 5 – Florea – nu era întrutotul străin de ce se petrecea-n sector. Și acum să ne uităm la ce se face! Băluță nu mai prididește cu treaba! Sigur că o mare parte din ceea ce face Băluță în sectorul 4 e chinuitor, excesiv, urît: dar gunoiul se strînge, parcări se fac, bulevarde se-ngrijesc, iarba se taie frumos – măcar există iarbă de tăiat! – și locurile de joacă-s curate! Dar în sectorul 5 încă nu se face nimic, nimic, nimic! Sîntem mereu gata să ne-apucăm de făcut ceva, avem planuri, idei și proiecte… și mai ales, avem cele mai întemeiate scuze că nu facem nimic! Cu toată răbdarea și-nțelegerea din lume: noi vedem că ăl’lalt face! … că-i iese! … că-ncearcă!  Și ne seacă!

» „Străinii” Bucureştiului – avem o nouă statuie

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. scris de Ando Uite aşa, într-o frumoasă zi de octombrie, cu tot tam-tam-ul mediatic de rigoare, Bucureştiul s-a „căpătat” cu o nouă statuie: cea a prinţului de Monaco – Rainier al III-lea – probabil, cea mai  scumpă din serialul început de noi aici şi completat pe parcurs. Indiferent de ce s-a rostit la inaugurare, e foarte greu de identificat ce au în comun fostul prinţ monegasc şi cetatea lui Bucur. Mă rog, dacă e să ne luăm după textul înscris pe postamentul statuii şi după realităţile dâmboviţene, elementul de legătură ar fi, totuşi… circul! Aici le dăm clasă: festivalul de la Monte Carlo e anual, pe când la noi spectacolul se derulează…tot anul! Revenim. Este vorba de o lucrare mai amplă, „un monument de for public”- cum zice comunicatul P.M.B.- amplasată în capătul aleii pietonale din dreapta, care duce la Circul Globus. Statuia în sine este banală, dar estimez că zona cu personajele culese din arta circului va avea mare succes la copii. Când am facut pozele, deşi era dimineaţă, deja câţiva prichindei foşgăiau entuziaşti printre statui. La cei peste două miloane de euro (preţul lucrării), măcar ei să se bucure!  

» Art Factory 2017- program

Aflat la a treia ediție, festivalul de artă contemporană Art Factory revine anul acesta în București, în cadrul Uzinelor FAUR, în perioada 5-8 Octombrie. LINE-UP Art Factory - Night Vibes Vineri - 6 Octombrie Dj Oldskull K-lu Macanache Sambata - 7 Octombrie Gramofone NEXT EX Baba Dochia Art Factory este un proiect de galerie itinerantă și un festival de artă contemporană ce are ca scop aducerea în conștiința socială a situației clădirilor industriale dezafectate prin propunerea unor proiecte curatoriale de conversie culturală temporară. INTRAREA LIBERĂ

» cărțile erau făcute

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. … ne plîngem și-o să ne tot plîngem că viețuirea noastră bucureșteană e cumplită, că orașul ni-i dușman. Așa a fost…  așa o să rămînă! Da’ știți de ce? Pen’că așa l-am făcut dintotdeauna: un oraș îmbîrligat, întortocheat, crescut chinuit – în care monumentalitatea epocilor de aur de dinainte de Război a lăsat funcționalitatea mai deoparte… Era minunat orașul acela de care nouă ne place să credem că era „Micul Paris”… dar nu era un model de urbanism și de sistematizare; iar limitele sale ar fi fost oricum atinse, pe măsură ce-ar fi crescut. Văzînd încrengătura de străzi și de trasee de tramvai din epoca interbelică, desigur că jinduim… dar de pe-atunci încrengătura asta poate-ar fi trebuit cumva îndreptată! Ideea-i c-am ales să fim așa de la-nceput! De la-nceput am rămas c-o gară periferică, nu centrală; și mai ales c-o gară-n care liniile se-nfundă, n-o traversează. Deși Capitala ne era străbătută de o groază de linii ferate, ele erau folosite în scopuri industriale, nu pentru mișcarea pasagerilor. De la-nceput am neglijat legăturile inelare dintre cartiere! Bucureștiul a fost mereu orașu-n care, ca s-ajungi dintr-o parte-ntr-alta, mai degrabă trebuia s-o iei prin centru… N-ajungem să credem că vina sistematizării de după Război ar fi mai mică! Cartierele apărute pe măsură ce nevoile locative se-nmulțeau erau deja gîndite cu un deficit de spațiu necesar traficului și parcării, ajungînd azi să nu se poată preta defel nevoilor legitime de deplasare nici a transportului public, nici a bicicletei și nici a mașinii. Este neîndoios că demolarea inimii orașului pentru a se construi Centrul Civic a distrus pe vecie legăturile firești dintre Estul și Vestul Capitalei! … deci am ales – am ales demult. Îndreptarea tuturor astea-i o muncă uriașă. Și să vrei s-o faci, și să crezi că trebuie făcută, și tot e ceva la care-i înspăimîntător să te gîndești. Trebuie să tai – și cine să lase să-i fie tăiat măcar un deget? Trebuie s-arunci ce-i putred și vechi – și cine din orașul ăsta se-ndură să dea de-o parte vreo gioarsă?

» Trafic restrictionat astazi in Bucuresti - rute alternative

Astazi, 4 octombrie,  va avea loc un miting în Piaţa Victoriei, perimetrul cuprins între Bd. Aviatorilor, Parcul Kiseleff, Calea Victoriei, prelungirea Bd. Iancu de Hunedoara între orele 11:00 – 16:00 Pentru buna desfășurare a manifestației, traficul rutier se va restricționa în intervalul orar 08.30-16.30, după cum urmează: • Șos. Kiseleff, între str. Arh. Ion Mincu şi Piaţa Victoriei și la nevoie de la Arcul de Triumf, în funcție de numărul participanților/mijloacelor de transport; • Traficul rutier din Piaţa Victoriei va fi resistematizat prin asigurarea traficului rutier în dublu sens, în faţa Guvernului României, între Bd. Aviatorilor şi Calea Victoriei, respectiv Bd. Lascăr Catargiu; • Nu se va permite accesul în Piaţa Victoriei din Str. Buzești, din Bd. Nicolae Titulescu, respectiv din Bd. Ion Mihalache, restricţia menținându-se până la finalizarea activităţii; • Pe str. Paris, traficul va fi direcţionat doar către Bd. Aviatorilor; • Pe breteaua Iancu de Hunedoara, traficul va fi direcţionat doar către Bd. Aviatorilor. Rute alternative: - Piaţa Presei Libere – Bd. Kiseleff – Piaţa Arcul de Triumf – Piaţa Charles de Gaulle – Calea Dorobanţilor – Șos. Ştefan cel Mare; - Piaţa Presei Libere – Piaţa Montreal – Bd. Mărăşti – Bd. Ion Mihalache –Str. Buzești – Str. Berzei; - Bd. Aerogării – Str. Căpitan Alexandru Șerbănescu – Str. Barbu Văcărescu – Șos. Ștefan cel Mare. Despre MITING In cazul în care Guvernul menține propunerea de transfer al taxelor sociale de la angajator la angajat în propunerea de buget pentru 2018, se vor constitui premisele pentru declanșarea unui conflict social de amploare. În plus, sindicaliștii avertizează că salariile vor scădea. Confederația Națională Sindicală „Cartel ALFA”, în baza deciziei Comitetului Confederal întrunit luni, 11 septembrie 2017, declanșează o serie de acțiuni de protest, având ca revendicări principale: 1.    Blocarea transferului taxelor sociale de la angajator către angajat; 2.  Modificarea legii 62/2011, pentru deblocarea negocierii și încheierii contractelor colective de muncă la toate nivelurile, plecând de la varianta comună a celor 5 confederații sindicale înaintată guvernului. 3.     Propunerea guvernului de transfer al taxelor sociale de la angajat la angajator reprezintă un experiment singular, ale cărui consecințe negative vor fi (din nou) suportate exclusiv de lucrători. De consecințele pozitive, dacă vor exista, vor beneficia doar capitalul și reprezentanții acestuia (patronii și angajatorii). Plata contribuțiilor sociale exclusiv de către angajat nu este aplicată în nicio țară UE. Dimpotrivă, în cele mai multe țări, cota suportată de angajator este mai mare decât cea plătită de lucrători, deoarece companiile au și o răspundere socială. Această distribuție asigură o repartizare echitabilă a creșterii economice între capital și lucrători, iar transferul integral al contribuțiilor către lucrători va debalansa acest echilibru.

» Portrete și întâmplări (II) – Țiganu (partea a doua)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Am avut deunăzi o lungă convorbire telefonică cu vechiul, bunul și dragul meu prieten C.I., întors în țară după o perioadă, relativ lungă, petrecută la fiul său, undeva pe o insulă din lumea largă. În liceu am fost colegi de clasă. Ne leagă o mulțime de amintiri. Nevorbit și copleșit de doruri m-a sunat îndată ce a descins în București. Reluînd proiecte suspendate de plecarea lui, am pus la cale câteva „nebunii”. A revenit astfel în discuție un alt prieten drag mie și coleg de școală cu noi despre care, spre rușinea mea, uitasem cu totul. Lui i se dedică povestea ce va să vină: In memoriam Marius Vasilache. Partea întîi Cunoștințele de electronică radio-tv i-au ușurat traiul în armată. Au făcut din el o mică vedetă. A fost suficient să repare unul dintre televizoarele unității. Specialiștii de la transmisiuni nu-l dovedeau. A făcut-o Vasilache! Un televizor nefuncțional constituia o mare problemă pentru tovarășul colonel Segărceanu, cel care se ocupa de pregătirea politico–ideologică a militarilor. Vizionarea telejurnalului de seară, ca și citirea presei, erau activități obligatorii. Nu scăpau decât cei aflați în diverse servicii. Din clipa aia nu a mai avut liniște. Cred că a fost acasă la toți ofițerii și la jumătate din subofițeri, evident pentru a le depana aparatele. Nu accepta bani. Se mulțumea cu o masă bună, cu o sticlă de băutură mai acătării sau cu diversele înlesniri care-i făceau viața mai suportabilă. Când avea nevoie îmi solicita ajutorul în două ipostaze precizate totdeauna din capul locului: Mâna a doua, pentru televizoare. Consilier, pentru radioreceptoare. Țiganu era un tip liniștit, calm, împăciuitor și răbdător. Îndura mult. Dar atunci când „agresiunea” depășea limita acceptată de el, devenea fiară. (Cred că asta era contribuția strămoșilor lui turci.) Nu știam că se putea transforma într-o clipă devenind de neoprit. Aveam să aflu într-o duminică frumoasă de primăvară a anului 1975. Eu intram în gardă la Comenduirea Garnizoanei, în buricul târgului, aproape de Teatrul Național, lângă Miliția Orășenească. Vasilache și câțiva colegi ieșeau în oraș. Țiganu avea o prietenă printre fetele locului. De vreo jumătate de oră mă aflam în post la intrarea principală. Uniforma de iarnă mă cam stânjenea, arma parcă era mai grea dar, urmăream fascinat spectacolul străzii înțesate de oameni, majoritatea îmbrăcați în haine kaki. Caracalul, oraș mic, era garnizoană mare. Liniștea mi-a fost tulburată de o patrulă militară care însoțea un civil și care vroia să intre. Subofițerul de la Punctul de Control Acces a întocmit formalitățile și i-a condus pe toți la Ofițerul de Serviciu. Mă întrebam ce caută acolo un civil adus de patrulă. Avusesem timp să disting pe figura lui urme proaspete de contuzii și de echimoze. N-am apucat să duc gândul până la capăt. A apărut o altă patrulă care, de această dată, însoțea câțiva dintre colegii mei. Vasilache era și el în acel grup. Surprins, l-am întrebat printre dinți: — Ce ați făcut Țigane? Arătând cu capul spre intrarea în clădire, mi-a răspuns zâmbind: — L-am bătut p’ ăla! Îi și vedeam la bulău, fără șireturi la bocanci, fără curea la pantaloni, fără centură, dormind pe țambalul pe care, cu mâna mea, îl puneam în poziția pentru somn! Mă cam încerca râsul! Spre ușurarea tuturor nu am avut parte de acestă bucurie. După un timp au fost lăsați să plece și pentru a preveni producerea altor evenimente, au fost însoțiți de patrulă până la unitate. Civilul a plecat singur ceva mai târziu. Am reușit să aflu că nu fusese o încăierare ca-n filme. Doar o scurtă secvență pugilistică între Vasilache și cel bătut care era… subofițer la unitatea militară de lângă gară. Dimineață, după sosirea cadrelor, în fața porții a oprit o Dacie cu număr militar din care a coborât un sergent major de infanterie. Avea fața numai vânătăi și umflături. Abea i se zăreau ochii. Comandantul garnizoanei îl chemase la raport.  Nu era de glumă. Așteptam cu nerăbdare să ies din serviciu și să mă întorc în unitate. Am ajuns la dormitor când băieții începeau programul de studiu. Bătăușul nu era acolo! — Unde e Vasilache? — E veselar. (Sau „de veselă”, adică servea mâncarea și spăla vesela pentru toată bateria TR.) L-am găsit la bucătărie și ne-am retras într-un colț. — Țigane, ai înnebunit? Tu știi cum arată ăla? Vrei să te trezești la Batalionul Disciplinar? — Stai bă că nu e chiar așa! Și mi-a povestit. Prietena lui, elevă de liceu, dădea din ce-i dăduse Domnul, fără să fie prea generoasă. Înainte de a-l cunoaște pe Vasilache, avusese o altă relație. În acea zi s-au întâlnit spre prânz. Nu au apucat să facă prea mulți pași și Țiganu a fost abordat direct de fostul prieten al fetei, un tânăr îmbrăcat cu haine civile, de oraș. L-au potolit cu greu și au încercat să-l ocolească, să nu-i mai stea în cale. Doar că acela, cu creierul lui mai mic decât cutia craniană, s-a gândit că sergentul TR este motivul pentru care a fost părăsit (poate că era chiar așa!) și s-a ținut scai de ei. Pentru a evita incidentele, fata a plecat acasă iar Vasilache, împreună cu câțiva colegi, s-a îndreptat spre restaurantul din parc. Lovit în amorul propriu, „fostul” o căuta cu lumânarea. I-a urmărit și la intrarea în grădina publică a avut neinspirata inițiativă de a-l ataca fizic pe Țiganu. S-a pomenit sub o ploaie de pumni care l-a năucit trimițându-l „la podea”. O patrulă aflată în zonă a intervenit imediat. Cel și nefericit și bătut s-a legitimat ca fiind subofițer la o unitate militară din oraș. Toți, beligeranți și martori în uniformă, au fost conduși la Comenduirea Garnizoanei. — Și cum a rămas? Acum ce faci? — Păi pe el îl anchetează comandantul garnizoanei iar pe mine mă anchetează Olteanu (locotenent–colonelul Olteanu, comandantul regimentului) și în funcție de rezultatele anchetei, vor stabili ce e de făcut. Concluziile anchetatorilor convergeau până la un punct: Vasilache era cel urmărit, sâcâit, provocat și atacat deși a încercat să evite scandalul. Spre cinstea ei, fata a contribuit la limpezirea acestui aspect. În schimb, cei doi comandanți nu se înțelegeau asupra modului în care sergentului major i-a fost schimbată fizionomia. Comandantul garnizoanei a stabilit că acesta a fost snopit în bătaie de sergentul TR. Locotenent–colonelul Olteanu i-a interogat, de mai multe ori, pe toți colegii noștri prezenți la fața locului, inclusiv pe Vasilache. Toți, fără excepție, au susținut că civilul nu a fost luat în pumni. A fost doar îmbrâncit și în cădere s-a lovit de gardul din piatră al parcului. Exasperat de solidaritatea teriștilor în a contesta evidența, comandantul de regiment a concluzionat: — Auzi Vasilache, acum că l-ai bătut, asta e. Dă-l în măsa de infanterist! Dar nu trebuia să-l bați așa de rău! Până la urmă, nu a pățit nimic. A existat însă un efect secundar. I s-a tăiat pofta de fete din capitala Romanațiului. Încet dar sigur se apropia ziua trecerii în rezervă (a lăsării la vatră). S-a întâmplat marți, 15 iulie 1975, cu două săptămâni mai târziu decât era normal. Vasilache a venit cu mine în București. Binefăcătorul lui nu se simțea bine și chestia asta îl  îngrijora. Până în toamnă, omul de ispravă, cizmarul cu suflet mare s-a prăpădit. Urmașii acestuia nu l-au mai îngăduit și Țiganu a rămas pe cont propriu. Media obținută la admitere nu i-a permis ca în primul semestru să obțină bursă. Și-a găsit un loc la cămin dar nu era gratis. În plus, trebuia să și mănânce.  A urmat o perioadă grea pentru el. Venea rar pe la mine invocând de fiecare dată distanța dintre Grozăvești și Vitan dar, o făcea cu bucurie știind că e bine primit. Dacă eu nu eram acasă, mama îl invita să se odihnească, să facă o baie și când ne adunam toți, ne așezam la masă ca în familie. N-a acceptat niciodată bani de la noi deși ne ofeream să-l ajutăm. I-ar fi primit doar ca împrumut dar nu era sigur că îi mai poate înapoia. Nici azi nu știu cum a scos-o la capăt. S-a adaptat repede la viața de cămin. A început să bea și să trăiască intens clipa, nu totdeauna cu cele mai profitabile foloase. După sesiunea de de iarnă i s-a mai ușurat povara. Îndeplinea condițiile pentru bursă, repara televizoarele studenților și își folosea cu talent deprinderile comerciale căpătate în preajma portului Constanța.  Nu neglija învățatul dar, o făcea cu zgârcenie. După separarea anilor de studiu pe specializări (el la „Termo”, eu la „Electro”) ne întâlneam mai greu. Programul era un impediment serios. Nu puteam chiuli. Bursa nu ne lăsa. Îi mergea bine, deși evoluția lui nu părea să fie pozitivă. I-o spuneam uneori, atunci când se întâmpla să mergem la o bere. Mă asculta fără să se uite la mine și cu o undă de tristețe în glas răspundea: — Ce știi tu! Se înstrăina, nu înțelegeam de ce și nu știam să reacționez. Viețile noastre își urmau cursul rânduit. La repartiție, chiar dacă nu era în plutonul fruntaș, a avut șansa unui post la CET Palas. Se întorcea acasă.  Înainte de a pleca la Constanța a trecut pe la părinții mei și apoi mi-a făcut o vizită în Foișoreanu, acolo unde locuiam. Se întâmpla într-o seară blândă de august. La masa din grădină am descântat până în zori un vin vechi de Panciu. A refuzat să doarmă la mine. De atunci nu l-am mai văzut. Mă suna din când în când la serviciu, prin rețeaua de dispecer. De prin ’90-’91 nu a mai făcut-o. Vorbea puțin despre el. Îi știam năravul și nu insistam. L-am căutat eu dar, era greu de găsit. Umbla mult prin centrală. Cineva mi-a spus că e bolnav. Nu a participat la niciuna dintre întâlnirile aniversare ale promoției noastre. La cea din anul 2000 am aflat că Vasilache nu mai e printre noi. Plecase acolo unde bogatul și săracul sunt totuna. Aripa tristeții mi-a mângâiat atunci bucuria revederii cu ceilalți. Acasă am aprins o lumânare pentru el și l-am trecut întru pomenire pe hrisovul morților din familia mea. O bună bucată de timp mi-a fost ca un frate. Anturajul nepotrivit, viața dezordonată, alcoolul, tutunul (dar și altele doar de el știute) l-au răpus. Numai Dumnezeu poate judeca! Odihnește-te în pace Țigane!
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 240 | utilizatori online 34