Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Luni, 24 Iulie
                   
 
 


» Cum s-a schimbat Dâmbovița, de la maluri verzi la acoperire, decopertare și recanalizare

Poate îți pare incredibil, dar Dâmbovița a fost cândva acoperită total între Piața Unirii și Piața Națiunile Unite. Și nu doar pentru câțiva ani, ci pentru o jumătate de secol, din anii ’30 până-n anii ’80. E un episod de istorie bucureșteană despre care cumva nu prea se vorbește, așa că hai să elucidăm misterul cu niște poze din epocă. Până să ajungem însă la acoperirea râului, trebuie să știi că el n-a arătat întotdeauna cum îl vezi astăzi și a trecut prin două canalizări majore, la un secol distanță una de alta. Etapizat, despre asta e vorba: → PRIMA CANALIZARE (anii 1880) View post on imgur.com ↑ Anii 1860. Dâmbovița la Piața Mare (Piața Unirii), vedere dinspre Podul Calicilor (intersecția de azi Splai cu Șelari – “la barieră”) spre podul Bazaca (zona Hanului Manuc). View post on imgur.com ↑ Anii 1860. Dâmbovița la Piața Mare (Piața Unirii), vedere dinspre piață spre Podul Calicilor și Curtea Judecătorească (zona Palatului Justiției de azi). Dâmbovița de dinainte de 1900 era total diferită. Avea un curs neregular, afluenți (Bucureștioara și Dâmbovicioara, practic niște pârâiașe), băltea, inunda des, forma mlaștini, dar și alimenta morile boierești de pe malurile ei. Practic, gospodăriile de pe o parte și de pe alta se prelungeau în albie, uneori gâtuind-o. Resturi menajere, dejecții, absolut totul ajungea în apa râului. Animalele se spălau în Dâmbovița, chiar și oamenii se spălau în Dâmbovița. În termeni actuali, putem spune că Dâmbovița secolelor de dinainte de secolul 20 era un focar de infecție. După inundațiile din 1862-1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza inițiază lucrări de canalizare și rectificare a cursului râului. În 1868 se curăță albia și se fac mici rectificări ale traseului între Foișor și comuna Manolache. În 1871 începe o campanie oarecum timidă de canalizare a râului de la Foișor în amonte, iar între 1870-1872 sunt înlocuite principalele poduri de lemn cu unele metalice. View post on imgur.com ↑ Prima parte a anilor 1880. Se adâncește și se dă formă albiei Dâmboviței la Piața Mare (Piața Unirii). Se vede Hala Mare, construcție din anii 1870, emblemă a pieței până în 1986, când a fost demolată de regimul Ceaușescu. Între 1879-1886 se realizează serios rectificarea și adâncirea albiei Dâmboviței, cu girul domnitorului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (viitor rege Carol I). E prima lucrare edilitară de asemenea proporții care se realizează în București. Lucrările sunt făcute de antreprenorul francez A. Boisquerin și se întind între Grozăvești și Vitan, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Albia e adâncită cu până la 6 metri în amonte, iar pentru asta se amenajează două căderi de apă: la Grozăvești (în dreptul uzinei electrice) și la Vitan. Fundul albiei e căptușit cu podină din stejar așezată pe grinzi şi piloți de lemn, iar malurile sunt taluzate la partea inferioară și acoperite cu iarbă la partea superioară. Așadar, odată cu adâncirea albiei se realizează amenajarea malurilor și rectificarea cursului, dispar ostroavele și coturile dese. Câteva construcții de pe stânga Dâmboviței ajung pe dreapta ei, de exemplu biserica Sf. Spiridon-Vechi din Piața Senatului (azi Piața Națiunile Unite). Râul capătă malurile pline de verdeață pe care le vezi în pozele și ilustratele interbelice. Se construiesc mai multe poduri. În 1889 sunt 7 poduri de piatră și 5 de fier. Printre cele mai cunoscute e Podul Rahova (sau Podul Justiției), pe care Calea Rahovei traversează Dâmbovița prin dreptul Palatului Justiției (finalizat în 1895). View post on imgur.com ↑ Podul Rahova și Palatul Justiției, cca. 1900 (foto de aici) View post on imgur.com ↑ Podul Rahova și albia Dâmboviței cu maluri de pământ și verdeață, începutul anilor ’30 → ACOPERIREA (anii 1930) View post on imgur.com ↑ Acoperirea Dâmboviței la Piața 8 Iunie (Piața Unirii), începutul anilor ’30. Se vede din nou Hala Mare, integrată pe atunci în complexul Halelor Centrale. După Marea Unire din 1918 are loc o creștere constantă a populației capitalei. Orașul se extinde în amonte și în aval. Se înmulțesc fabricile și atelierele care deversează reziduuri industriale direct în albie. Malurile Dâmboviţei devin neîngrijite, cu vegetaţie săracă și inadecvată, cu pânza de apă murdară și cu debit în continuă scădere. Dâmboviţa preia toată canalizarea menajeră, industrială și pluvială a oraşului. Pentru a se ascunde privirii starea asta de fapt din centrul Bucureștiului, la începutul anilor ’30 se decide – cu girul regelui Carol al II-lea – acoperirea râului cu un planșeu de beton între podul Senatului (Podul Națiunile Unite actual) și podul Șerban-Vodă (dispărut, venea imediat după Unirii în jos), pe o distanță de 610 metri. În 1934, Primăria Capitalei deja dorește să obțină și un spațiu mai amplu pentru circulația automobilelor, așa că lucrările vizează și acest aspect. Pentru a se pregăti acoperirea râului, podul Halelor (pe care b-dul Maria traversa piața printre hale) și podul Rahova sunt demolate. Primăria încheie un contract cu societatea Via, care finalizează lucrările rapid, până la jumătatea lui 1935. În acest fel aspectul inestetic al râului e parțial rezolvat, dar fără să se rezolve de fapt fondul problemei. Așadar, Splaiul Independenței devine bulevard în toată regula între Piața 8 Iunie (actuală Unirii) și Piața Senatului (actuală Națiunile Unite), cu bretele pentru transportul în comun (autobuze, tramvaie), trotuare largi și scuaruri verzi generoase. Palatul Justiției, clădire cu fațadă monumentală lată, primește o esplanadă de unde poate fi în sfârșit admirat pe de-a-ntregul. Totuși, sunt și voci care dezaprobă lucrarea edilitară, precum scriitorul Henri Stahl (1935): „Loc de bulevard este din belșug în acest București cu raza mult prea mare, cât a Parisului și de aceea nu văd nevoia de a acoperi Dâmbovița pentru a face un bulevard sub care să curgă, anonimă și neagră, Dâmbovița dulce. Un oraș fără curs de apă întristează. E și o nepioasă ingratitudine să îngropi de vie Dâmbovița pentru că a îmbătrânit, pentru că nu mai ai nevoie de dânsa. Ascundem Dâmbovița așa cum parvenitul își ascunde părinții pentru că poartă straie țărănești.” View post on imgur.com ↑ 1935. Splaiul Independenței (greșit notat Splaiul Unirii pe poză) spre intersecția cu Calea Rahovei (actuală intersecție cu strada Șelari). View post on imgur.com ↑ 1935. Splaiul Independenței spre intersecția cu Calea Rahovei (actuală intersecție cu str. Sf. Apostoli) și mai departe spre Piața 8 Iunie (Piața Unirii), cu Palatul Justiției în dreapta și Hala Mare pe fundal. View post on imgur.com ↑ c. 1936. Dispersarea unei manifestații din Piața 8 Iunie (Piața Unirii), cu tunul cu apă. Totul se petrece pe planșeul construit deasupra Dâmboviței. View post on imgur.com ↑ 1938. Splaiul Independenței la intersecția cu Calea Rahovei (actuală intersecție cu str. Sf. Apostoli), mergând spre Piața Senatului (Piața Națiunile Unite), cu Palatul Justiției ca subiect principal al pozei. View post on imgur.com ↑ 1939. Pe Splaiul Independenței, spre intersecția cu Calea Rahovei (actuală intersecție cu strada Șelari). Modelul de pavele folosit la pavarea trotuarului, standard în epocă, se mai găsește și în prezent în unele zone din București. View post on imgur.com ↑ 1971. Scenă de stradă cu vânzători ambulanți pe Splaiul Independenței. Vizavi, fațada Palatului Justiției de pe str. Gheorghe Danielopol. View post on imgur.com ↑ Anii ’70. Splaiul Independenței și Palatul Justiției, văzute din sensul giratoriu de la Piața Splaiului (Piața Națiunile Unite). (foto de aici) View post on imgur.com ↑ 1970. Se reconfigurează Piața Splaiului (Piața Națiunile Unite) și apare în centru un sens giratoriu. În mijlocul lui se construiește o oglindă de apă, un bazin cu diametru de 14 metri, încadrat de o zonă verde. Fântâna e alimentată direct din Dâmbovița, aflată dedesubt. (foto de aici) View post on imgur.com ↑ Anii ’70. Fântâna din centrul giratoriului din Piața Splaiului (Piața Națiunile Unite) și perspectiva Splaiului Independenței spre Piața Unirii. View post on imgur.com ↑ 1979. Splaiul Independenței spre Piața Operetei (Piața Națiunile Unite), în stânga, pe fundal se văd panourile de la șantierul metroului. Pe fundal-dreapta, cu cupolă, vechea clădire a Teatrului de Operetă, demolată în anii ’80. În stânga, blocul-turn Gioconda, din 1960. View post on imgur.com ↑ 1985. Printre ultimele imagini cu Dâmbovița acoperită, detaliu al unei poze făcută de pe acoperișul Magazinului Unirea. În prim-plan, Hala Unirii (Hala Mare) care urma să fie demolată un an mai târziu și în plan secund, Palatul Justiției și blocul Gioconda. (foto de aici) → A DOUA CANALIZARE (anii 1980) View post on imgur.com După 1975, extinderea oraşului, combinată cu reducerea considerabilă a spaţiilor verzi, duce la o sporire a debitelor evacuate în Dâmbovița prin sistemul de canalizare a apelor pluviale. E modificat și regimul de drenare a apelor subterane în urma executării metroului. Aspectul estetic e însă cel mai perceput de oameni: malurile verzi neînjrijite, vegetația cu aspect de junglă lăsată de izbeliște pe anumite tronsoane, mirosul insuportabil al apei mai ales vara, etc. Soluția aleasă de regimul comunist e acoperirea la suprafaţă cu o cuvă de beton care reprezintă albia geometrizată cu nivel liber a Dâmboviţei, prin care curge apa curată, nivelul din cuvă fiind controlat de la lacul de acumulare creat în acei ani, Lacul Morii (alternativ Lacul Dâmbovița). În subteran, apare o structură de beton numită caseta colectoare a apelor uzate (caseta Dâmboviței), la care se racordează toate colectoarele principale ale sistemului de canalizare. Caseta e concepută pentru a transporta gravitațional apa uzată colectată din întreg oraşul către stația de epurare Glina. Proiectul se derulează între 1985-1988 și poartă numele de “Amenajarea complexă a râului Dâmbovița”. Pentru a-l implementa, planșeul construit în anii ’30 peste Dâmbovița de la Piața Unirii la Piața Națiunile Unite e îndepărtat și se decide readucerea albiei la vedere pe acel tronson. Dispare și fântâna de la Națiunile Unite. Podurile sunt refăcute în mare parte, cu câteva excepții. Cele actuale sunt anoste ca aspect, dar apar și câteva pasarele pietonale. View post on imgur.com ↑ 1990. Dâmbovița, reapărută și recanalizată, văzută dinspre Piața Unirii spre intersecția cu str. Sf. Apostoli și spre Piața Națiunile Unite. Pe fundal, gemenii Sitraco de la Națiunile Unite, pe atunci șantier în stagnare. Podul Rahova nu a mai fost refăcut, dar în prezent autoritățile vor să-l reconstruiască, doar ca pasarelă pietonală. (foto de aici) View post on imgur.com ↑ Anii ’90. Dâmbovița văzută dinspre Piața Națiunile Unite spre intersecția cu str. Sf. Apostoli și spre Piața Unirii. În dreapta, Palatul Justiției în renovare, pe fundal, Magazinul Unirea (din 1976), cu tot cu aripa Călărași (extensie din anii ’80). View post on imgur.com Dâmbovița prezentului păstrează amenajarea din anii ’80. Râul nu e deloc prietenos cu pietonii și rămâne în principiu bariera aia care împarte orașul în două. Dâmbovița nu a fost văzută până acum de autorități ca având potențial sustenabil de agrement. Malurile nu sunt regândite pentru a folosi într-adevăr oamenilor, să poată interacționa cu râul. În primul rând nu e navigabil de la un cap la altul, pentru că e canalizat în terase, cu ecluze din loc în loc. Deci, se pot gândi proiecte de revitalizare eventual pe tronsoane. În al doilea rând podurile actuale sunt foarte joase, nu pot fi subtraversate cu barca. Au existat propuneri mai mult sau mai puțin serioase, de pildă corăbii de pirați pe tronsonul care era odată acoperit, între Unirii și Națiunile Unite. O activare concretizată în anii trecuți dar care a încetat, din păcate, a fost organizarea de concursuri pe tronsonul dintre Unirii și Biblioteca Națională, unde albia Dâmboviței e cea mai lată de pe tot cursul ei de-a lungul Bucureștiului. Ba chiar au fost amenajate și niște pontoane în zonă, dar nimic mai mult. Administrația Oprescu (2008-2015) a plantat bănci incomode și coșuri de gunoi din loc în loc de-a lungul malurilor, dar mai nimeni nu le folosește, că n-are de ce. Un document tehnic excelent care documentează lucrările de amenajare a Dâmboviței de-a lungul istoriei, din care am folosit și eu informații, găsești aici. View post on imgur.com Cum îți place Dâmbovița? Descoperită sau acoperită pe anumite tronsoane? Cum ai vedea transformarea ei în zonă de relaxare și agrement? Zi-mi mai jos, în comentarii ↓

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Cum a arătat iarna în București în ultimul secol și mai bine

Iarna în capitală e, în prezent, motiv de Breaking News. Cum dă o ninsoare mai serioasă, începe o isterie în mass media, pe net, peste tot. IADUL ALB A LOVIT. TEROAREA ALBĂ A CUPRINS ȚARA. Drumuri blocate, nămeți cât casa, autorități locale incompetente și incapabile să gestioneze o deszăpezire ok. Cam asta auzi an de an. Totuși, să nu uităm că Bucureștiul a trecut prin multe ierni de-a lungul istoriei sale și nu toate au ajuns pe prima pagină a ziarelor. De-asta avem arhivele foto. M-am gândit să mă uit cum au arătat iernile ultimului secol și un pic în București. Am ales câte o imagine din fiecare deceniu începând cu anii 1900 și venind până-n zilele noastre. Pozele sunt alese la întâmplare și nu-s neapărat reprezentative pentru tot deceniul respectiv, dar asta e și ideea, să surprindă un moment dintr-o iarnă demult trecută. Uite ce-am găsit ↓↓↓ → Anii 1900. În 1906, Expoziția Generală Română din Parcul Carol I practic în țiplă, nouă-nouță, înainte de inaugurare. Fusese organizată în principal pentru celebrarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Esplanada (aleea centrală) era bordată de pavilioane diverse, iar perspectiva ducea spre dealul Trocadero, în vârful căruia trona Palatul Artelor (amplasamentul Mausoleului Comunist din prezent). (foto via Arhiva de Imagine MȚR) → Anii 1910. La final de 1918, după Marea Unire de la 1 Decembrie, au avut loc Festivitățile Unirii în București. Membrii Guvernului aflat în exil la Iași pe perioada Primului Război Mondial și a ocupației germane a capitalei s-au întors, la fel și familia regală. În Piața Academiei (azi Piața Universității) a avut loc o paradă militară la care au participat (de la stânga la dreapta, pe cai): principele moștenitor Carol (viitor rege Carol al II-lea), mareșalul Constantin Prezan, regele Ferdinand și regina Maria. Pe fundal, Palatul Generala, azi sediu BCR. → Anii ’20. Cca. 1921 și trafic pe bulevardul Elisabeta, în jos spre Grădina Cișmigiu. În stânga – Eforia Spitalelor Civile (azi Primăria Sectorului 5), în dreapta – Cercul Militar. Era epoca în care automobilele încă se intersectau pe străzi cu trăsurile. → Anii ’30. O poză celebră a fotografului-cronicar Nicolae Ionescu, datată cca. 1935. E făcută în zona zero a capitalei, în plin centru, pe Calea Victoriei, la Casa Capșa (în stânga). Pe fundal-dreapta, Hotelul Bulevard. → Anii ’40. Într-o poză din iarna lui 1941, fotograful Willy Pragher a prins agitația din Piața I. C. Brătianu (azi Piața Universității) pe vremea când nu exista pasajul pietonal care să permită traversarea subterană a intersecției. Pasajul urma să apară abia în 1970. Am scris despre evoluția Pieței Universității. → Anii ’50. O imagine din arhiva Agerpres cu cea mai grea iarnă din secolul 20 în București, iarna anului 1954. Oamenii muncesc de zor să elibereze Calea Victoriei de zăpadă, chiar în dreptul Restaurantului Republica (denumirea de la acel moment a Casei Capșa). Vezi un set de 54 de poze din acea iarnă. → Anii ’60. “Armata în lupta contra albului” – imagine de propagandă din presa iernii lui 1969 cu un tanc care deszăpezea șoseaua Kiseleff în dreptul Arcului de Triumf. În prezent mai vezi tancuri pe acolo doar la defilarea de 1 Decembrie. (foto via Bucureștiul în imagini) → Anii ’70. Oameni întorcându-se de la cumpărături și traversând Calea Giulești pe unde se putea, în iarna lui 1979. Se văd blocurile șaizeciste care au civilizat fosta comună suburbană. (foto: Șerban Lăcrițeanu via Bucureștiul meu drag) → Anii ’80. Oamenii traversează un maidan imens din inima capitalei în iarna lui 1984, pe locul fostului cartier Antim, demolat de regimul Ceaușescu. Biserica Albă-Postăvari, de la poalele dealului Uranus/Arsenalului/Spirii, urma să fie dinamitată în câteva luni. Totul pentru a aduce la viață proiectul noului centru civic ceaușist bucureștean. Pe locurile astea e azi Piața Constituției, în fața Casei Poporului. (foto: Radu Caulea) → Anii ’90. Noul centru civic bucureștean, înghețat la propriu și la figurat în iarna lui 1993. Proiectul megalomanic ceaușist fusese sistat de Guvernul Roman în 1990 și avea să fie finalizat oarecum după anul 2000. În imagine, Dâmbovița pe cel mai lat segment al ei, pozată de pe șantierul Bibliotecii Naționale. În stânga, blocurile de pe Splaiul Unirii, la acea dată nefinalizate. În dreapta, blocurile de pe bulevardul Victoria Socialismului (actual Unirii), aflate și ele în etapele finale de construcție. Pe fundal, Casa Republicii (actual Parlament), unde peste un an avea să se mute Camera Deputaților. (foto: Andrei Pandele) → Anii 2000. Strada Halelor din Piața Unirii pozată de pe acoperișul Magazinului Unirea în iarna lui 2003. Se vede frumosul șir de construcții vechi care bordează centrul istoric și au scăpat de demolările anilor ’80, inclusiv Hanul Manuc, în forma actuală un fals istoric despre care am vorbit. Pe fundal, gemenii Sitraco de la Piața Națiunile Unite (pe atunci nefinalizați), care prefațau prăpădul ceaușist care avusese loc în zona adiacentă. (foto: Andrei Bîrsan/Bucureștiul meu drag) → Anii 2010. Iarna lui 2014 în Vatra Luminoasă, cu emblematicile blocuri staliniste din anii ’50 din zona străzii Lt. Victor Manu în dreapta și cu parcelarea interbelică de locuințe ieftine în stânga. (foto: pagina Vatra Luminoasă) 12 poze, 12 decenii din istoria capitalei. Câte ai prins dintre ele și ce-ți amintești despre iernile de atunci? Ce poză ți-a plăcut cel mai mult din galeria asta? Zi-mi mai jos, în comentarii ↓

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Ce-am făcut în 2016

REZISTENȚA URBANĂ Biroul de presă Data: 31 decembrie 2016 Subiect: Raport de activitate pe anul 2016 Pe scurt, ce-am scris, ce-am organizat, la ce-am participat, în general ce am făcut în anul care s-a scurs. Fără prea multe comentarii, dar cu poze și link-uri. → Am început 2016 anunțând că Raiden s-a băgat pe Instagram să arate că Bucureștiul e mai tare decât multe alte orașe. Am observat că Bucureștiul e insuficient documentat pe Instagram și că prevalează pozele cu centrul vechi, Casa Poporului, apusuri pozate de peste tot și în general cadre de pe bulevardele principale. Prea puțină explorare a orașului autrentic, pentru care am militat din 2007 încoace. Contul lui Raiden, aici. → Am selectat câteva poze din setul viral cu vara lui 1956 la București și Dragoș Andreescu, pasionat de istorie și fotografie veche, le-a colorizat, le-a dat viață și le-a făcut să arate și mai spectaculos. Le-am postat într-un articol-continuare la cel din 2015. → Am argumentat de ce Bucureștiul n-avea nevoie de titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 (concurs pe care l-a pierdut în favoarea Timișoarei), într-un articol care a supărat autoritățile locale, unul dintre puținele puncte de vedere diferite vizavi de subiectul ăsta. Cultura nu trebuie să fie condiționată de participarea la un concurs. → Am reliefat urâtele întruchipări ale McCarthyistului românesc atunci când Alina Mungiu-Pippidi a scris un editorial în care a luat toate lucrurile care nu îi plac dânsei la grămadă și le-a pus pe seama propagandei ruse, chemând serviciile să vâneze vrăjitoarele din toate mișcările sociale cu care nu este de acord. → Am luat apărarea profesorului Severius Moldoveanu de la Liceul Tudor Vianu din București, care a fost atacat în mod mișelesc de redacția HotNews după ce fiiica unei directoare de școală privată a pus pe seama lui o scenă umilitoare care de fapt nu a avut loc. Maria Cernat, conf. univ. dr. la departamentul de Comunicare și Relații Publice, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, a scris un Guest Post – un articol despre acest caz de inflamare a presei. → [București] Am cutreierat orașul și-am ales 30 de firme vintage din București care bat orice firme din prezent. Le-am prezentat într-o galerie specială și am vorbit despre o vreme în care mall-urile, fast food-urile și lanțurile de supermarketuri nu distruseseră atelierele, restaurantele, buticurile și magazinele mici, astăzi în stare critică. → În 2016, am aflat cu surprindere direct de la reprezentanții Jandarmeriei că Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ar fi “demnitar important” și am redat conversația halucinantă pe care am avut-o cu oameni din dispozitivul de pază de pe dealul Patriarhiei. → Am luat atitudine împotriva monumentului costisitor dar declarat anticomunist “Aripi” de la Piața Presei Libere, monument care din motive ideologice nu a fost contestat de putere. → [Activism] Pentru a clarifica unele nelămuriri pe care am observat că le are lumea cu privite la aplicarea Legii împotriva fumatului în spațiile publice închise, am făcut un infografic care explică foarte clar și simplu despre ce e vorba. → [București] Ți-am arătat cum te distrai la Universitate în anii ’30, fix pe locul TNB, într-un set de poze în exclusivitate de la Ionuț Macri. → [București] Ți-am arătat microBucureștiul și ai descoperit un oraș al blazoanelor uitate într-un articol cum nu s-a mai făcut până acum. Vorbim despre Bucureștiul pe care mai toți îl trecem cu vederea, orașul detaliului, al simbolurilor, al lucrurilor foarte ușor de ignorat. → Am criticat campania de promovarea a proiectului achiziției Cumințeniei Pământului ca fiind una ipocrită, bazată pe ideologia fetișizării artei pe piața liberă. → În 2016, Paștele a coincis cu Ziua Muncii, 1 Mai. Am listat tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de rigoare. → Ți-am dat 4 motive pentru care merită să explorezi Constanța, unul dintre cele mai interesante orașe din România, mult mai eclectic și cosmopolit decât poate îl știi. Am explorat inclusiv construcțiile remarcabile din perioada comunistă. → Când e de lăudat, lăudăm, așa că am povestit despre cum au revitalizat cafeaua și burgerii o stradă uitată din București – un articol de mare succes. Am vrut să aflăm povestea din spatele celor două afaceri, așa că am stat de vorbă cu cei care le dețin. → [Guest Posts] Am avut ocazia să stăm de vorbă cu Instagrammeri veniți să viziteze Bucureștiul. Ne-au trimis apoi impresiile lor și au rezultat două articole – primele în limba engleză de pe site-ul nostru – articole care arată că Bucureștiul poate fi perceput cu maturitate și luciditate de oameni care știu la ce să se uite. Am publicat cum vede Bucureștiul un albanez crescut în Grecia și ce-au găsit în capitală doi frați din Spania. → Când s-au strâns Coalițiile pentru Familie și intoleranța și discriminarea au înregistrat creșteri spectaculoase, am arătat ce destramă cu adevărat familia tradițională. → Am dezbătut noul val de etică kantiană regăsit în discursul polițistului Marian Godină, cu referire la obediența oarbă față de autoritate, atunci când a apărut o dezbatere legată de o filmare în care o doamnă mai în vârstă este reținută cu forța de către 12 polițiști și dusă la secție pentru că a refuzat să se legitimeze în scopul aplicării unei amenzi pentru traversare ilegală. → [București] Am continuat seria articolelor cu subiecte-surpriză și-am analizat 17 videoclipuri românești din anii 2000. Nu aveau întotdeauna producție profi. În București, filmările se făceau de obicei în centru – era cea mai ușoară alegere, pentru arhitectura veche și locurile ceva mai interesante ca în cartierele de blocuri, dar nu era neapărat obligatoriu să filmezi în centru. → [București] Am explorat Instagramul bucureștean și-am făcut un top cu 50 de conturi de Instagram de urmărit dacă-ți place Bucureștiul. → [București] Am continuat demersul să arătăm ce conținut de calitate despre București se găsește pe internetul românesc și-am postat un top cu 11 pagini de Facebook pe care trebuie să le urmărești neapărat dacă te pasionează orașul ăsta. → [Geopolitică] Am fost printre puținii din media de la noi care îndrăznesc să vorbească despre războaiele și agresiunile internaționale. Am postat sincer despre situația din Siria, despre taberele ideologice și tabuu-rile zilelor noastre. Ca exemplu, am fost printre puținele surse de informații din România care a prezentat raportul Chilcot a parlamentului Marii Britanii, care arată că acum 15 ani Bush și Blair au plecat la război, distrugând o țară pe baza unor rapoarte și informații false. → [București] Am încercat să reconstituim istoria unui monument dispărut – Nimfa din Piața Muncii – ca un demers de recuperare a memoriei urbane bucureștene. → Pentru că subiectul “decembrie 1989″a fost întors pe toate fețele, l-am abordat dintr-un unghi despre care nu prea s-a discutat până acum în cei 27 de ani care s-au scurs. Mai nimeni nu amintește că în centrul Bucureștiului sunt încă urme extrem de palpabile ale lui 1989, cele ale gloanțelor trase în zilele acelea tulburi. → Am continuat să avem opinii nepopulare, dar corecte, chiar dacă au deranjat și deranjează multă lume. Faptul că au fost trimise peste noi armate de trolli și postaci care să reducă orice discuție pe care o inițiam pe Facebook la comentarii stupide care afirmau sus și tare că suntem plătiți de unii sau alții, arată cât de greșit înțeleasă e libertatea de expresie garantată de Constituție. Când ieșim din narativa oficială, când nu spunem ce se consideră că “trebuie”, lumea o ia razna. Radicalizarea a atins cote alarmante în cele două campanii electorale de anul ăsta – localele și parlamentarele. Am primit mesaje și amenințări, am fost insultați în cele mai abjecte moduri, însă nu ne-am lăsat și am continuat să postăm punctul nostru de vedere sincer. Am observat cu mare tristețe cum, folosind declanșatori emoționali, e extrem de simplu să fie manipulați oamenii. Oamenii, ocupați cu ale lor, chiar nu se sinchisesc să se documenteze și din alte surse decât cele mainstream, care le servesc informații relatate într-un mod care să avantajeze pe cineva. Imparțialitatea e o raritate. Mai grav, destui oameni nici măcar nu încearcă să gândească independent, să analizeze la rece și să vadă dincolo de propagandă. Astfel, am fost antagonizați chiar și de cititori vechi, care mai ales prin prisma anilor în care ne-au urmărit, ar fi putut să-și dea seama că vrem doar să informăm corect și să exprimăm puncte de vedere independente. Comentatorii răuvoitori sau cei superficiali au avansat ideea că am fi instituție de presă, ceea ce e absurd, niciodată nu am reprezentat așa ceva. Suntem o platformă de opinii și atât. → Am încercat să susținem adevărul într-o societate post-adevăr. Am demontat isterii care circulă pe net, gen isteria împotriva “omului care a pus câini în smoală” (de fapt câinii se afundaseră în bitumul încins de soarele verii, o problemă care necesită atenția primăriilor). → În ciuda nepopularității unor astfel de opini într-un spațiu dominat de elogii la adresa premierului, am protestat împotriva jocului de imagine a lui Cioloș, om cu venituri de 100.000 de euro pe an, care s-a pozat în fața casei nevăruite a părinților pentru a arăta “simplitate” și “bun simț”. → Am încercat să reprezentăm singura sau printre puținele oaze de analiză calmă în timpul unor scandaluri-monstru pe Facebook. De exemplu, când lumea era înnebunită că noul primar general va defrișa toată capitala, când de fapt fuseseră tăiați copaci uscați, pericole publice pentru mașini și pietoni. A trebuit să luăm copac cu copac să arătăm că erau de fapt copaci uscați.  Sau când Primăria Generală a mutat evenimentul sportiv Via Sport de pe șoseaua Kiseleff (să nu mai blocheze o arteră principală de acces în oraș) pe platoul de la intrarea în Parcul Tineretului. → [Evenimente] 2016 a fost încă un an productiv pe partea de documentare și promovare a Bucureștiului așa cum e el, formal sau informal. Am susținut 9 prezentări/conferințe (cu public general sau cu circuit închis), am organizat/promovat pentru prima oară Instameet-uri (3 la număr), am avut intervenții în mass media (radio, TV, presa scrisă, online) și am organizat/vernisat 2 expoziții. • Prezentări despre București: Mașina Timpului 5 – cartierele ridicate în perioada comunistă (reluare), Mașina Timpului 6  Bucureștiul în secolul 19 (premieră și reluare), Mașina Timpului prin Arhiva de Imagine MȚR (premieră), Mașina Timpului 7 – Bucureștiul în anii ’50 (premieră și reluare), Recapitulare Mașina Timpului 1-7 (ediție specială, premieră), Magistrala Timpului (reluare de 2 ori) Recapitulare Mașina Timpului 1-7 – prezentare specială în cadrul festivalului UR.BASM Mașina Timpului 7 în Jacques Pot Mașina Timpului 5 pe terasa MODELiER Mașina Timpului prin Arhiva de Imagine MȚR, la Clubul Țăranului Premieră Mașina Timpului 6 la Muzeul Municipiului Bucurețti – Palatul Suțu • Expoziții: CIAO BUCAREST – Influențe urbane italiene în București (vernisaj la Muzeul Național de Artă al României, 2 tururi oficiale, reinaugurare la Muzeul Municipiului București), UR.SWITCH – Conștientizarea nevoii de Park & Ride în București (în cadrul festivalului UR.BASM) Reinaugurarea CIAO BUCAREST – Influențe urbane italiene în București la MMB Vernisajul proiectului UR.SWITCH – Conștientizarea nevoii de Park & Ride și creștere a transportului intermodal în București, o expoziție multimedia în cadrul festivalului UR.BASM Tur ghidat al expoziției CIAO BUCAREST – Influențe urbane italiene în București Tur ghidat al expoziției CIAO BUCAREST – Influențe urbane italiene în București Inaugurarea expoziției CIAO BUCAREST – Influențe urbane italiene în București • Instameet-uri: Summer Bucharest Instameet, Instameet @ Re:Modelier, Instameet @ Bloom Coffee Instameet @ Bloom Specialty Coffee, cu un tur al zonei dintre Cercul Militar și Sala Palatului Instameet @ Re:Modelier și un tur al zonei Pieței Victoriei Instameet de vară și un tur al zonei Sălii Palatului Mulțumim celor care au venit la evenimente, celor care ne-au promovat pe canale tradiționale/necomnvenționale şi celor care ne-au găzduit: Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu // Muzeul Țăranului Român // MODELiER // Re:Modelier // Jacques Pot // Bloom Specialty Coffee. → [OC] Am produs și câteva vizualuri amuzante, în tot iureșul nebunesc al lui 2016. Iată câteva: Mulțumim tuturor prietenilor și colaboratorilor care ne-au fost alături anul ăsta și ne-au ajutat cum au putut, pe parte de promovare sau logistic. Mulțumim cititorilor/fanilor/follower-ilor – mai ales celor care au rămas alături de noi în urma imensei campanii de denigrare la care am fost supuși în anul ăsta electoral pentru delictul de opinie. Mulțumim pentru încredere și loialitate, pentru laude, dar și pentru criticile constructive. Feedback-ul vostru chiar ne ajută mult. Noi considerăm că Rezistența Urbană e mai mult decât o sumă de Like-uri pe Facebook. Am fost pe net înainte să explodeze Facebook în România, mergem mai departe orice ar fi. În 2017 împlinim 10 ani de când ne-am lansat. Nu uitați, rămâneți informați ca să nu fiți manipulați! RELEVANT Ce-am făcut în 2014 Ce-am făcut în 2015

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Urmele gloanțelor din ’89 îți arată un București trecut prin multe

În luna decembrie a fiecărui an suntem bombardați cu emisiuni speciale, documentare și păreri despre evenimentele din decembrie 1989, se rulează la infinit aceleași secvențe, dar dosarul Revoluției nu a fost nici până în prezent soluționat. La final de 1989, regimul comunist a căzut și România și-a executat ultimul lider comunist. Pentru că subiectul a fost întors pe toate fețele și pentru că probabil te-ai plictisit cum m-am plictisit și eu, m-am gândit să-l abordez dintr-un unghi despre care nu prea s-a discutat până acum. Mai nimeni nu amintește că în centrul Bucureștiului sunt încă urme extrem de palpabile ale lui 1989. Probabil cele mai ignorate urme ale evenimentelor din decembrie 1989 și vorbim de urme fizice, care pot fi încă văzute, sunt urmele gloanțelor trase în zilele acelea tulburi. Clădiri aflate în zona de conflict au fost incendiate sau fațada le-a fost ciuruită de gloanțe. S-a tras mult mai mult în special după fuga soților Ceaușescu (22 decembrie) și crearea unui vid de putere, întrucât structurile Romniei socialiste se prăbușiseră. Consiliul Frontului Salvării Naționale, condus de ex-membrul de partid comunist Ion Iliescu, a făcut totul pentru a securiza puterea și a se instala pe funcții. În acest sens, a fost alimentată prin presa scrisă, radio și TV psihoza teroriștilor – mercenarii antrenați special să extermine rezistența împotriva lui Ceaușescu și să-l readucă pe Ceaușescu la putere. Au fost mai mulți morți după 22 decembrie decât înainte, s-a tras în neștire, goanțele zburau peste tot în perimetrul pe care-l vom explora mai jos. În general erau țintite ultimele etaje sau acoperișurile clădirilor mai înalte, sau clădiri oficiale de importanță strategică. Rafelele mitralierelor au lăsat urme adânci în locurile de unde se trăgea asupra oamenilor din stradă. Am mers pe teren și am fost surprins să găsesc mult mai multe clădiri cu urme de gloanțe decât cele de care știam eu. Pe-aici m-am plimbat (link către Google Street View disponibil în numele fiecărei clădiri): → ZONA PIEȚEI PALATULUI Piața Palatului, redenumită Piața Revoluției după 1989, a fost punctul central al evenimentelor care au dus la căderea regimului comunist. Aici se aflau centrul puterii de la acea dată, Comitetul Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), dar și alte clădiri importante. Foarte multe imobiledin jurul sediului CC al PCR au fost victime colaterale.  Sediul Uniunii Tineretului Comunist (UTC) din strada Onești (azi strada Dem. I. Dobrescu) a fost lovit de gloanțe pe toate părțile, dar mai ales pe spate. Se găsea într-o clădire din anii “30, ridicată în vremea regelui Carol al II-lea pentru a adăposti Ministerul Propagandei, foarte eficient în timpul dictaturii regale (1938-1940). După al Doilea Război Mondial, aici s-a stabilit sediul Uniunea Tineretului Muncitor (UTM), devenită UTC după 1965 – pepiniera de viitoare cadre ale Partidului Comunist. Azi, clădirea e sediul Consiliului Național al CInematografiei (CNC). CC al UTC – fațada principală (strada Onești, azi strada Dem. I. Dobrescu) CC al UTC – fațada laterală (intrarea Jean Georgescu) CC al UTC – fațada din spate (curte interioară cu CC al PCR) Pasarela care făcea legătura între sediul CC al PCR și sala de festivități a CC al PCR supratraversează intrarea Jean Georgescu și e susținută de doi stlpi roșiatici. Dintre aceștia, unul are niște urme de gloanțe impresionante, cele mai însemnate pe care le-am găsit la nivelul solului. Aici s-a tras înspre oamenii din stradă, care se adăpostiseră sub pasarelă. E amuzant ce nonșalant au plasat autoritățile relativ recent plăcuța nouă cu numele străzii. Bonus: artă stradală sub formă de “sânge” care se scurge din găurile lăsate de gloanțe Sala de festivități a CC al PCR este o adăugire postbelică în spatele fostului sediu al CC al PCR. Destinată organizării diverselor întâlniri sau spectacole, a fost lovită de gloanțe, însă nu la fel de grav ca pasarela. În prezent, pe clădire scrie că e în proprietatea Teatrului de Operetă și se aude că Primăria Capitalei ar vrea să revitelizeze spațiul ăsta momentan mort. Acees secundar în sala de festivități (intrarea Jean Georgescu) Fațada sălii de festivități dinspre intrarea Jean Georgescu Imobilul de birouri din strada Cristian Popișteanu, cincizecist și de factură stalinistă, e situat în lateralul fostului CC al PCR. Atunci, ca și acum, adăpostea instituții de stat. S-a tras spre o fereastră de la ultimul etaj. În clădire funcționează în prezent Comisia Națională de Prognoză. Urme vechi, aer condiționat nou Blocul interbelic din strada Boteanu, către ieșirea spre Piața Palatului, a fost una dintre clădirile care au sufuerit cel mai mult. A fost și incendiat și ciuruit de gloanțe. După 1990, mare parte din fațadă a fost renovată cu ocazia consolidării antiseismice a imobilului. Acum se mai văd câteva urme de gloanțe doar în lateral. Singurele urme de gloanțe care se mai văd pe acest imobil Imobilul neoromânesc interbelic din strada Boteanu, capătul dinspre strada C. A. Rosetti, are și el câteva urme de gloanțe pe fațadă. Din fericire, nu a fost avariat sever și se menține bine și în prezent. Arcade și gloanțe Sediul Direcției a V-a a Securității Statului a fost una dintre clădirile distruse aproape total.  Direcția a V-a a Securității asigura protecția demnitarilor, în special a celor de rang înalt, din aparatul de partid și de stat comunist. Instituția represivă activa în Casa Păucescu, un imobil de final de secol 19 afiliat, până la Primul Război Mondial, complexului Legației Austro-Ungare vecin. Casa Păucescu a fost ciuruită de gloanțe și arsă din temelii în decembrie 1989. A rămas din ea doar o cochilie fumegândă. A durat mai bine de un deceniu ca această relicvă pe deoparte a belle époque de la 1900 și pe de altă parte, a unui regim totalitar, să-și găsească un scop. În 2002, s-a decis că nu va fi refăcută casa inițială, iar rămășița ei va fi integrată într-un proiect nou – o clădire de birouri care se ridică din interiorul cochiliei, simbolizând renașterea. Aici e azi sediul Uniunii Arhitecților din România. Urmele de gloanțe au fost menținute special. Gloanțele au distrus parțial cărămida aparentă și lucrătura în piatră de foarte mare calitate de la etaj Urme la nivelul mansardei Casei Păucescu Sediul Casei de Modă București a fost și el țintit, la nivelul acoperișului. Se găsea la intersecția străzilor Episcopiei și Georges Clemenceau, într-un fost sediu al societății de asigurări Generala, ridicat în jurul anului 1900 și supraetajat în interbelic, ocazie cu care cupola de pe colț a dispărut. Azi clădirea e în paragină. Nici gloanțele din 1989 n-au distrus cât a distrus nepăsarea postdecembristă Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România – una dintre clădirile cele mai afectate. Fațada a fost distrusă de rafalele de mitralieră, iar interiorul – mistuit de foc. Imobilul era și este unul dintre cele esențiale ale Bucureștiului: palat regal până după al Doilea Război Mondial, apoi sediu al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne/Republicii Socialistă România până în 1974. În 1959, a fost conectat în partea din spate cu Sala Palatului, printr-un corp de legătură între Sala de Festivități a Consiliului de Stat (fosta Sală a Tronului) și culisele scenei Sălii Palatului. După 1990, palatul a fost restaurat, iar urmele gloanțelor au fost acoperite, dar multe dintre ele încă se mai observă. Urme de gloanțe acoperite pe corpul Kretzulescu al MNAR, la Calea Victoriei Urme de gloanțe acoperite pe corpul central al MNAR, la nivelul acoperișului Sala Palatului Republicii Socialiste România, a fost construită la sfârşitul anilor ’50 pentru a se putea desfăşura în condiţii optime congresele partidului unic din acea perioadă, diverse mitinguri şi conferinţe, precum şi pentru spectacole de gală. A găzduit toate congresele PCR și era conectată la Palatul Consiliului de Stat (azi Muzeul de Artă – MNAR) printr-un corp de legătură. În decembrie 1989, corpul de legătură și Sala Palatului însăși au fost lovite de gloanțe în isteria cu teroriștii, despre care se zvonea că se ascund în MNAR. Corpul de legătură, ciuruit de gloanțe, vedere de la etajul fostului palat regal Corpul de legătură și urmele de gloanțe, văzute dinspre biserica Kretzulescu Celebrul mozaic care decorează fațada Sălii Palatului, lovit de gloanțe Colțul Sălii Palatului, unde s-au dat lupte crâncene Securitatea mai avea birouri la etajul unui imobil de vizavi de CC al PCR, lângă biserica Kretzulescu. Nici clădirea asta n-a scăpat nețintită. Inaugurată la începutul anilor ’40 ca Librăria Buchholz, ea a devenit sediul Registraturii Consiliului de Stat în perioada comunistă. Azi e cunoscut pentru Librăria Humanitas, de la parter. Fostele birouri ale Securității de la etaj, țintite → BULEVARDUL NICOLAE BĂLCESCU Protestele din decembrie 1989 au avut loc și pe axa Universitate-Romană, în special pe bulevardul Nicolae Bălcescu. De la baricada de la Inter (seara de 21 decembrie) până la inundarea arterei cu muncitori revoltați pe 22 decembrie după ce în noaptea precedentă autoritățile spălaseră de sânge caldarâmul pe care căzuseră victimele, tot ce s-a întâmplat a lăsat urme. În special etajele superioare și terasele diverselor blocuri (majoritatea din perioada interbelică) păstrează semne. Blocul de la intersecția bulevardului Bălcescu cu strada Traian Vuia, o rezolvare de colț din a doua parte a anilor ’30, încă poartă urmele de gloanțe. Din nefericire, e mai mereu acoperit de mesh-uri publicitare imense, astfel încât ai noroc dacă prinzi fațada liberă. Ultimul etaj și acoperișul – ținte predilecte Blocul Sun London, imobil de birouri din anii ’30 de vizavi de cel de mai sus, deci tot pe colțul Vuia-Bălcescu, are fațada etajelor superioară ciuruită. Poți să observi asta în scurtele perioade când nu e acoperită de mesh-uri publicitare. Etajele în paragină merg mână-n mână cu urmele gloanțelor, din păcate Bloc treizecist cu terase pe bulevardul Bălcescu, în care s-a tras masiv. E foarte impunător, de fapt unul dintre cele mai impunătoare de pe axa Universitate-Romană. Gemulețul de sus de tot – de acolo s-a tras în oamenii din stradă Blocul din anii ’30 de lângă Biserica Italiană de pe bulevardul Bălcescu a primit și el două gloanțe, posibil accidental. 1, 2 gloanțe și-un pic de refacere grosieră a tencuielii Blocul Wilson, o bijuterie art déco treizecistă de la intersecția bulevardului Bălcescu cu strada Onești (actuală Dem. I. Dobrescu), poartă urme de gloanțe abundente, mai ales pe fațada dinspre Piața Revoluției. Clădirea asta s-a prăbușit parțial la cutremurul din 1977 și a fost refăcută ulterior. E un martor important al istoriei secolului 20 în București. Ultimele etaje de pe laturile blocului dinspre strada Dem. I. Dobrescu și Piața Revoluției, ciuruite N-a scăpat nici partea refăcută după 1977 – colțul blocului dinspre bulevardul Bălcescu Blocul Malaxa-Burileanu, și el treizecist, a fost lovit de gloanțe pe fațada din spate, dinspre Piața Revoluției. Exponent al ideii “simplitatea liniilor pure”, enunțată și interpretată aici de celebrul arhitect Horia Creangă, rămâne unul dintre cele mai relevante exemple de modernism interbelic bucureștean. Linii simple, gloanțe răzlețe Blocul Unic, plombă ridicată în 1960 pentru a completa spațiul dintre blocurile Wilson și Malaxa-Burileanu, poartă și el urmele lui 1989, le etajele superioare, pe latura dinspre Piața Revoluției. Atât de adânci sunt urmele gloanțelor, că se mențin și după ce cade tencuiala → ZONA SCUARULUI 13 DECEMBRIE Scuarul 13 Decembrie, fostă Piața Teatrului Național înainte de al Doilea Război Mondial, e spațiul ocupat azi de hotelul Novotel. În zilele lui decembrie 1989, gloanțele zburau aici în toate părțile, mai ales că scuarul era bordat de una dintre clădirile esențiale – Palatul Telefoanelor, un centru de telecomunicații important. Blocul roșu de pe strada 13 Decembrie (actuală Ion Câmpineanu), ridicat după al Doilea Război Mondial, e probabil ce mai ciuruită clădire non-oficială din 1989. Cărămida roșie aparentă, deși măcinată de gloanțe, încă se menține. Asta înseamnă lucrare de calitate. Gloanțele n-au ratat niciun centimetru de la ultimele etale ale clădirii Blocul Gambrinus, construit în anii ’30 pe locul casei de secol 19 care adăpostise celebra berărie Gambrinus, a suferit și el. Etajele și terasele superioare păstrează și acum găurile lăsate de gloanțe. Dac-ar mai fi trăit Caragiale s-o vadă și pe-asta… Blocul Dragomir Niculescu, care a modernizat în anii ’30 vechea Piață a Teatrului și spațiul dintre Calea Victoriei și strada Academiei, era celebru pentru bomboneria și sucharderia de la parter. În vremea regimului comunist, numai persoanele considerate ok de servicii locuiau aici, fiind la doi pași de CC al PCR. Aici au fost țintite balcoane și geamuri specifice → ZONA CIȘMIGIU S-au tras focuri de armă și în vecinătatea Pieței Palatului, lângă Grădina Cișmigiu. Dincolo de parc era un alt obiectiv important din București – sediul Arhivelor Statului. Acest bloc pe intrarea Ion Brezoianu (actuală intrarea Rigas) are foarte multe urme de gloanțe, unele dintre ele acoperite. E singura clădire de pe străduțele adiacente Cișmigiului care e atât de ciuruită. Urme acoperite Urme încă la vedere Sediul Arhivelor Statului de pe bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej (actual bulevard Elisabeta) a fost și el scena unor lupte în decembrie 1989. Fațada ciuruită a fost reparată într-o oarecare măsură, dar se poate vedea clar unde au lovit gloanțele. Clădirea datează din jurul anului 1900 și a adăpostit inițial sediul Monitorului Oficial. În perioada interbelică s-a stabilit aici unul dintre sediile Arhivelor Statului și fațada clădirii a fost refăcută pentru a se ajunge la aspectul actual. Gloanțe ascunse, dar vizibile, dinspre Grădina Cișmigiu → TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ Punct-cheie în propaganda statului comunist, sediul Televiziunii Române din Calea Dorobanților a fost și el scena unor lupte crâncene, până a fost cucerit de manifestanți. Televiziunea Română a devenit Televiziunea Română Liberă (TVRL), de unde se transmitea non-stop în acele zile. Un imobil de vizavi de TVR a fost scena unor schimburi intense de focuri, iar urmele rămase pe fațadă dovedesc asta. O vilă din apropiere a fost ciuruită și arsă, dar ulterior restaurată și renovată, astfel încât n-ai ghici ce s-a întâmplat acolo. Practic s-a tras către toate nivelele clădirii Am marcat pe harta Google clădirile pe care am găsit urme de gloanțe, Sunt toate cele care apar în articol, în afară de vila de vizavi de TVR. E foarte interesant de remarcat cum se poziționează toate față de Piața Revoluției, punctul central al acțiunii în decembrie 1989. Multe dintre urmele de gloanțe au fost șterse odată cu refacerea fațadelor multor clădiri. De exemplu, șirul lung de blocuri de vizavi de Sala Palatului, din 1959, a fost anvelopat termic în anii recenți. În alte cazuri, la clădiri de dinainte de al Doilea Război Mondial, vorbim de acoperirea găurilor lăsate de gloanțe și retencuirea/zugrăvirea fațadei. Desigur că, dacă ne-am respecta istoria, am înțelege că și urmele astea de gloanțe sunt mărturii ale istoriei pe care ar trebui să le vadă și generațiile viitoare. Ca atare, ele ar trebui păstrate măcar parțial ca martor, dacă se decide repararea/zugrăvirea fațadelor. Gândește-te că imobilele interbelice au suportat și cutremurul din 1940, și bombardamentele din 1944, și cutremurul din 1977 – trei alte evenimente majore din istoria secolului trecut în capitală, pe lângă 1989. Acum, pe la ferestrele sau balcoanele spre care s-a țintit atunci tronează aparate de aer condiționar, ele fiind singurele pentru care se mai dă gaură în ziduri. Sau, mai simplu, se folosește vreo gaură din 1989. Nu trebuie decât să ridici capul și să privești atent când ești în vreuna din zonele pe care le-am explorat în articolul ăsta. Istoria e acolo, săpată în tencuiala clădirilor și așteaptă s-o redescoperi. Istoria recentă e la fel de importantă ca cea mai veche sau poate mai importantă, pentru că lucrurile nu s-au așezat încă. Galeria foto pe care am postat-o nu e nici pe departe exhaustivă. Știi și de alte fațade ciuruite de gloanțele din ’89? Zi-mi mai jos, în comentarii ↓

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Nimfa de la Muncii, o telenovelă cu final incert

Monumentele de for public – busturile, statuile, fântânile, etc. ajung, odată cu trecerea timpului, să definească și să reprezinte zona în care au fost ridicate. E și cazul unui monument azi considerat pierdut – Nimfa din Bariera Vergului. Încerc să reconstitui istoria ei, de la apariție la dispariție, ca un demers de recuperare a memoriei urbane bucureștene. Pentru aproape 70 de ani, Nimfa a fost un simbol al unei zone pe care azi o tranzitezi rapid cu metroul, tramvaiul sau mașina și n-ai timp să privești în jur – Piața Muncii. → BACKGROUND Bariera Vergului pe harta din 1939 a capitalei (de aici) Piața Muncii s-a numit mult timp Bariera Vergului și era una dintre limitele Bucureștiului vechi, de dinainte de al Doilea Război Mondial. Până în anii ’50, aici a fost una dintre barierele care serveau drept punct vamal, stabiliment de achitare a taxelor si impozitelor, post de control sanitar (ambulatoriu pentru organizarea campaniilor de eradicare a epidemiilor) și ca filtru de urmărire a infractorilor din mahalalele periferice ale Bucureștiului. Administrativ, Bariera Vergului delimita Bucureștiul de comunele suburbane dimprejur și odată cu extinderea naturală a orașului, s-a tot mutat în exterior. Denumirea “Vergului” vine de la un personaj de origine greacă, Vartolomei (Vartolomeu) Vergu (Vergo sau Virgo), care a deținut funcții la curtea lui Șerban Cantacuzino, dar și la cea a lui Constantin Brâncoveanu, ambii domni ai Țării Românești. Vergu e atestat ca portar în 1693, apoi a fost promovat mare paharnic (se îngrijea de băutura domnului, pe care la ocazii festive îl servea personal, gustând bautura înaintea lui pentru a testa ca nu e otrăvită) între 1695-1697. A fost trimis în mai multe misiuni diplomatice, iar cu timpul a acumulat o averem considerabilă. Terenurile sale se întindeau dincolo de Bariera Vergului. Case modeste de acum mai bine de un secol, specifice periferiei Bucureștiului vechi, pozate pe segmentul final ai Căii Călărașilor în 1976, chiar înainte să fie demolate pentru sistematizarea zonei. Cu timpul, capătul Căii Călărașilor s-a dezvoltat într-o periferie a capitalei României, locuită la 1900 de oameni cu posibilități modeste, departe de luxul și sclipirea “Micului Paris” din centrul orașului, după care atâția din prezent au nostalgii. Era un București cu care autoritățile nu se mândreau, dar un București reprezentativ pentru multe alte zone periferice. Casele erau adesea din chirpici, încropite din ce materiale găsiseră oamenii, iar aspectul estetic era ultima grijă atunci când supraviețuirea era scopul principal. Casele astea sunt la fel de specifice pentru Bucureștiul vechi ca vilele belle époque din centru, de exemplu. → ATENEUL ȘI CINEMA “VERGU” În anii ’30, odată cu boom-ul imobiliar, au început să se construiască și în zona asta bloculețe moderniste și art déco, cel mai faimos fiind cel din intersecția mare, care includea Ateneul și Cinematograful “Vergu”. În 1939, arhitectul Marcel Iancu proiectează acest imobil în stilul art déco, specific epocii. Clădirea avea dotări speciale, precum o sală de spectacole și cinema, menită să crească nivelul cultural al locuitorilor cartierului. Proiectul era parte a politicii de culturalizare a maselor întreprinsă de regele Carol al II-lea, supranumit de presa vremii “Regele culturii”. Clădirea se deosebea printr-un element inconfundabil – scrisul de pe frontispiciu (latura dinspre șoseaua Mihai Bravu): “Ateneul și Cinema Vergu”. După preluarea puterii de către comuniști după al Doilea Război Mondial, Cinema Vergu devine Cinema Munca, dar sala de cinema funcționează fără probleme în continuare. Clădirea supraviețuiește demolărilor din anii ’70-’80 care schimbă fața Pieței Muncii. În anii ’90 și 2000, fațada se degradează din ce în ce mai mult, iar sala de cinema se închide. După 2008, fațada cu scrisul e acoperită integral de un mesh (cearșaf) imens cu reclamă la restaurantul și clubul “Million Dollars”, deschis în incinta fostului cinematograf. Restul clădirii se degradează mai departe, iar geamurile vechi sunt înlocuite cu termopane. E important de subliniat că blocul nu se regăsește pe lista monumentelor istorice, iar o eventuală izolare termică ar distruge ireversibil scrisul emblematic de pe fațadă. Piața Muncii pe vechea configurație, cu Farmacia nr. 46 pe finalul Căii Călărașilor, pozată în 1976 În spiritul proletar al condamnării și înfierării moșierilor, regimul comunist instalat după 30 decembrie 1947 redenumește vechea Barieră a Vergului în Piața Muncii. Actualul bulevard Basarabia (pe atunci Calea Vergului) e și el redenumit bulevardul Muncii, denumire pe care avea să o păstreze până după 1990. După 1989, în ciuda intrării denumirii “Piața Muncii” în conștiința urbană, autoritățile au decis să redenumească locul Piața Eudoxiu Hurmuzachi, după un istoric, politician și pașoptist de origine greacă care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar. Redenumirea e unul dintre cele mai răsunătoare eșecuri, efectiv nimeni nu zice “Piața Hurmuzachi” și toată lumea îi spune în continuare Piața Muncii. → NIMFA CU COPIL ȘI FÂNTÂNĂ Nimfa de la Muncii în 1978, pe fundal b-dul Muncii (Basarabia) și Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, zidită pentru parohia “Parcul Călărași”. Construcția a început în 1938, dar în 1942, nivelul donațiilor de la credincioși (cărămizi, țigle, etc.) era nesatisfăcător, așa că preotul paroh îi trimite un memoriu mareșalului Antonescu, conducătorul statului de la acea dată, cerând ajutor. În perioada aprilie – decembrie 1943 Guvernul Antonescu alocă 5 milioane lei pentru terminarea bisericii. La subsol au funcționat o cantină pentru săraci și o bibliotecă religioasă. Campania de modernizare a Barierei Vergului din anii ’30 nu s-a oprit însă la clădiri noi, ci au apărut și monumente de for public. În 1931-1932, la comanda autorităților locale, sculptorul L. L. Ducel toarnă la Paris statuia unei nimfe. Ansamblul “Venus și Cupidon” sau “Mama și copilul” e inaugurat în Bariera Vergului, reprezentând o figurină de fontă – poate chiar Venus, zeița antică a frumuseții, o femeie care se piaptănă, in timp ce un copilaș cu o înfățișare de Cupidon ridică mâinile spre ea, cerând parcă să fie luat în brațe. Mai există varianta că în 1939 Uzinele Comunale București au realizat “Femeia cu copilul” de la Bariera Vergului, dar dată fiind situația României (apropierea războiului) și a Bucureștiului (dezvoltare masivă pe verticală), e un scenariu puțin probabil. Nimfa, pozată în 1976 După anii ’30, fântâna de la Muncii devine un element de recunoaștere a zonei și ajunge să se identifice cu ea. Lumea devine atât de obișnuită cu monumentul că ajunge să-l ignore, viața comunității și a orașului era mult mai accelerată decât în interbelic. Mai mult, estetica monumentului nu corespundea realismului socialist impus de regim, astfel că nimeni nu s-a mai îngrijit de el. Am găsit și o informație care zice că în anii ’80 Nimfa fusese vopsită grosier în verde. Nicolae Ceaușescu în 1976, într-o vizită de lucru, inspectând macheta noii configurații a Pieței Muncii chiar în capătul Căii Călărașilor, la Farmacia nr. 46 După cutremurul din 1977, regimul Ceaușescu decide sistematizarea Pieței Muncii, în principal prin lărgirea intersecției și a Căii Călărașilor, popularea cu blocuri masive, deschiderea bulevardului Decebal (ca poartă spre noul centru civic) și construirea pasajului rutier subteran de acolo. 1983. Dezafectarea construcțiilor din capătul Căii Călărașilor, inclusiv fosta Farmacie nr. 46. Finalul anilor ’80 și noile construcții din Piața Muncii, văzute din bulevardul Muncii (Basarabia): în stânga – blocul de colț cu noul bulevard Decebal, în centru – blocul nefinalizat (transformat ulterior în hotel) dintre bulevardul Decebal și Calea Călărașilor, în dreapta – blocul nou de colț cu Calea Călărașilor (foto: forum transira.ro) Finalul anilor ’80 și un colaj de propagandă, în care se comparau fostul colț al Căii Călărașilor de la Muncii (cu vechea farmacie) și colțul nou, ca semn al progresului Urmează câțiva ani în care se demolează vechile case, se nivelează terenul, se trasează noile străzi, se delimitează noua intersecție și se construiesc noile blocuri, masive și anonime. Regimul Ceaușescu a dorit să civilizeze o zonă cu aspect încă periferic și de mahala în anii ’70, însă a reușit doar să distrugă culoarea locală și specificul cartierului, neținând cont de istoricul său. Fântâna din centrul pieței a rezistat în timpul șantierului, așa cum arată câteva poze de atunci. 1983. Ultimele poze cu Nimfa de la Muncii, în mijlocul șantierului. După 1983, fântâna e distrusă parțial la construirea Pasajului Muncii. În 1985, se pare că ce mai rămâne din monument e recuperat de Întreprinderea de Apă-Canal București (ICAB, azi Apa Nova) și dus cu tractorul la vechiul sediu al acesteia, Uzinele Comunale București (UCB). Statuia e curățată și instalată în curtea instituției. După 1990, urmare a schimbării de regim, Apa Nova e reorganizată succesiv, își schimbă sediul și în tot haosul, statuia dispare. De atunci nu se mai știe ce s-a întâmplat cu fosta emblemă a Pieței Muncii. → PIAȚA MUNCII, ACUM În zilele noastre, Piața Muncii e o intersecție banală, plină de clădiri în degradare, dar pe care atârnă mesh-uri publicitare cât cuprinde. Spațiul pietonal e foarte neprietenos și înțesat de panouri publicitare, tarabe, schele metalice, tomberoane și mobilier urban rustic, că așa au considerat autoritățile sectorului 2 că e bine să amenajeze acolo. Un aspect pestriț care induce o senzație de haos. Oamenii zonei, mulți nou-veniți și mutați în blocurile ceaușiste, habar nu au de istoria locului și ce importanță are el în evoluția periferiei capitalei în ultimul secol. Hai să vedem câteva poze actuale, pentru a conștientiza cât a decăzut zona asta din punct de vedere al calității spațiului urban. Piața Muncii în prezent. Din vechea intersecție a rămas doar bloculețul din 1939, cu Ateneul și Cinema “Vergu”, de pe colțul cu bulevardul Basarabia. În poză, una din rarele ocazii în care se mai vede scrisul, pentru că fațada e mai mereu acoperită de un mesh imens. Partea sistematizată a Pieței Muncii – intersecția bulevardului Decebal (stânga) cu Calea Călărașilor (dreapta). Pe un teren liber dintre ele s-a ridicat în anii trecuți o clădire de birouri, care aspiră să fie noul simbol al zonei. Fântâna cu Nimfa s-ar fi aflat în stânga pozei, pe spațiul verde din mijlocul intersecției. Bloc optzecist pe colțul cu bulevardul Decebal, arteră care nu exista înainte Bloc optzecist pe colțul cu Calea Călărașilor, pe locul casei cu Farmacia nr. 46 Civilizație urbană contemporană la Piața Muncii → SORA NIMFEI Ce s-a întâmplat până la urmă cu Nimfa? Ei bine, cea de la Muncii a dispărut, dar se pare că au fost produse două statui în anii ’30, pentru că în prezent avem una aproape identică în Parcul Tei! Am primit recent poza asta. E din 1980, din Parcul 8 Mai (actual Parc Tei). Pe fundal, se vede clar fântâna cu Nimfa și Cupidon. Persoana care a făcut poza spune că încă din 1967 a observat respectivul monument acolo, doar că nu i-a făcut poze. Așadar, teoria care circulă și conform căreia Nimfa de la Muncii a ajuns până la urmă în Parcul Tei e falsă. În 1967, Nimfa de la Muncii era la locul ei. Parcul Tei a fost gândit să fie plasat în partea de sud-est al Lacului Tei, pe cursul râului Colentina. Proiectul a fost început în 1935 de profesorul Dorin Pavel, sub coordonarea lui Nicolae Caranfil. Lucrările însă au fost oprite în 1939 odată cu venirea războiului și redefinirea investițiilor publice. Au fost reluate de comuniști în 1948 și încheiate în 1950. Parcul 8 Mai a fost inaugurat cu fast, ca una dintre primele realizări edilitare ale regimului de democrație populară. Probabil atunci a fost adusă aici și sora Nimfei de la Muncii. Dacă te uiți atent, observi că există o diferență notabilă între monumentul de la Muncii și cel din Tei. Am făcut o comparație din care se vede clar că fântâna din Parcul Tei are un nivel suplimentar la bază, un bazin adițional susținut de 4 tritoni. E clar că nu vorbim despre aceeași fântână. În 2002 Parcul Tei e reabilitat de Primăria Sectorului 2. Inclusiv fântâna e curățată, iar nimfa și tritonii sunt vopsiți în argintiu, pentru a spori kitsch-ul. Copilașul, Cupidon, a dispărut. Dacă în poza din 1980 era acolo, în prezent nici urmă de el. Fântâna cu statuie apare în lista Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic (AMPT) simplu ca “Fântână decorativă cu nimfă și tritoni”, atât. Așadar, dacă vrei să-ți faci o impresie despre cum arăta Nimfa de la Muncii, mergi s-o vezi pe sora ei în Parcul Tei și imaginează-ți cum arăta monumentul ăsta în mijlocul intersecției de la Muncii. E de neînțeles de ce după 1990 administrațiile succesive bucureștene n-au refăcut și repus la locul său o fântână emblematică a capitalei. E loc suficient pe spațiul verde din centrul intersecției de la Muncii, dar aparent nimeni nu vrea asta – autoritățile, dar și cetățenii nu știu și/sau nu-s interesați. CREDIT FOTO • Pozele cu fântâna în 1978 și Piața Muncii în 1983 sunt preluate de pe site-ul Asociației “Bucureștiul meu drag”. • Pozele din 1976 cu zona Piața Muncii sunt preluate din setul postat de Dan Vartanian pe Flickr. • Pozele cu fântâna din Parcul Tei în prezent sunt preluate de pe site-ul AMPT.

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].

» Tot ce te enervează la cum relatează presa minivacanța de Paște 1 Mai, în fiecare an

Paștele e perioada aia a anului când presa, mai ales televiziunile, bagă la greu clișee precum “minivacanța de Paște”, “comercianții își freacă mâinile de bucurie”, “petrecăreții de pe litoral”, “masă îmbelșugată”, etc. și ne spală pe toți pe creier cu tradiții, religie și fel de fel de tâmpenii irelevante. Dacă Paștele coincide cu 1 Mai, presa intră în meltdown. Am făcut o listă cu cele mai penibile chestii care mă enervează an de an și pe care sunt sigur că le-ai observat și tu: ► În fiecare an se explică detaliat ce se presupune a se fi întâmplat de Înviere. De parcă e ceva nou, cel puțin material de Breaking News și care merită redat din oră-n oră, nu ceva care se celebrează mereu la o dată stabilită oricum prin convenție. Ba chiar există invitați în platou care comentează Învierea. Trebuie să-ți spună cineva cum să percepi evenimentul ăsta religios, că tu nu poți avea părere proprie. Timpul de emisie trebuie umplut și când n-ai știri de acum, bagi din antichitate sau ceva. ► Nu e minivacanță de orice sărbătoare pe vreme caldă dacă nu-s cozi la graniță, ieșirea spre bulgari. Intră în scenă reporterul care-ți arată cozile de mașini, să-l crezi pe cuvânt, intervievează câțiva șoferi nemulțumiți și apoi pe cineva de la Vamă care explică ce se întâmplă. Plictisitor e puțin spus. Oricum, amuzant e că mulți uită de partria-mumă, uită că-s mândri că-s români și dau birul cu fugiții la vecini când vine minivacanța. ► Nelipsitul reportaj cu pregătirile de pe litoral, mai ales dacă Paștele coincide cu 1 Mai. Hotelieri care juisează că au clienți. La munte, la fel, patronii de pensiuni sunt în extaz. Oamenii din coloana de mașini de pe DN1 abia așteaptă să încingă grătarele, dar până atunci înjură aglomerația. Enervează-te și tu cu ei! ► Nelipsita troică: 1. Vinerea Mare: transmisiuni în direct din hipermarketurile aglomerate, unde lumea se îmbulzește pe ultima sută de metri să îndese prin cărucioare ce mai apucă. Pentru că bucatele-s mai gustoase când aproape le-ai vânat. 2. Sâmbăta înainte de Paște: pregătirea mesei tradiționale de Paște, variațiuni pe aceeași temă, diverse regiuni ale țării, alternativ politicieni/vedete. Pentru că viața ta e plictisitoare și ai nevoie să vezi asta. 3. Duminica Paștelui: mirare generală, a fost foarte multă lume la biserică să ia lumină de Paște!! Ce-a adus Iepurașul – personaj non-biblic și cu scop pur comercial – copiilor? Știu că-ți pasă! Mergem apoi în direct la sediul Ambulanței, se numără toxiinfecțiile alimentare și stările de greață de la prea multă mâncare, dar și consecințele bețiilor crunte în cinstea lui Isus. Doar o dată-i Învierea pe an! Pentru restul bețiilor, avem 1 Mai, Crăciunul, Revelionul și orice weekend din an. Orice altă zi, în principiu. ► Se dă negreșit în direct slujba de Înviere de la Patriarhie sau vreo mănăstire celebră. Poate o slujbă de pe plajă dac-ai fost cuminte, e așa frumos să iei lumină de la malul mării, e boem, romantic, poetic și evlavios în același timp. Lumea se chinuie să pară cât mai evlavioasă când o lovește lampa de iluminat a transmisiunii în direct. Să vadă vecinii ăia atei sataniști Sfânta Îmbulzeală tradițională ortodoxă în familie! ► Neapărat reportaje kilometrice cu tradiții de încodeiere a ouălor, de parcă o să te apuci vreodată să pierzi vremea cu așa ceva. E Viața Satului pe toate posturile sau? Skip. ► Rulat pe repeat pastorala (mesajul) Patriarhului, o chestie în limbaj de lemn bisericesc, citită de pe prompter în luxul și izolarea Reședinței Patriarhale de pe dealul Patriarhiei din București. Aproape de enoriași. Cât de convenabil. Bla-bla, frați și surori întru Domnul, donați pentru Catedrala Neamului, credeți și nu cercetați, votați X, etc. ► Trebuie neapărat să știi cum petrec sărbătorile vedetele și politicienii (mai ales politicienii, dacă-i an electoral), să te zgârii pe ochi că nu ai banii lor și să visezi la destinațiile exotice unde se tirează ei. Politicienii vor juca deseori cartea naționalist-popular-creștină și cartea smereniei, să fie primit. Pentru că nimic nu e mai scârbos decât să te vadă toată lumea cum te îmbuibi la masă, bunule samaritean. ► Se perpetuează an de an și în cel mai stupid mod antagonizarea stațiunilor Mamaia și Vama Veche. Care-i faza?? Una e etichetată “de fițe”, celaltă e la polul opus, “boemă”, sau mai direct spus, săracă. Implicit, oamenii care preferă cele două destinații – bogații și săracii – se urăsc de moarte și am putea asista oricând la o bătălie legendară pentru a se stabili supremația pe litoral. Celelalte stațiuni în principiu nu există pentru mass media. Există, în schimb, bulgarii, ultralăudați că știu să facă turism. Intră clișeul străini competenți vs. români incompetenți. ► Eternul reportaj cu cât de bine s-a distrat lumea la mare, la munte sau la bulgari. Interviuri din cluburi din noaptea de Înviere, cu oameni beți care se dau în stambă în fața camerei. Interviuri cu mămici și copii la all inclusive. Interviuri cu copii care debitează tâmpenii indescifrabile, dar sunt drăguți pentru că-s copii. Cât să umpli spațiul de emisie cu chestiile astea? Toată lumea s-a simțit bine, totul e bine, lucrurile merg bine și în general e o stare de bine, în caz că nu te-ai prins. ► Eternul reportaj în care toată lumea se miră ce gol e Bucureștiul în perioada Paștelui și cum bucureștenii săraci rămași în capitală au dat buzna-n parcuri la picnicuri, grătare și ceva agrement, nu contează neapărat ce, soare, copii, căței și distracție să apară-n filmările alea. Nu ieși nici măcar într-un parc după ce te-ai ghiftuit? Hahaha. ► Curg statisticile care-ți spun cât au cheltuit Românii de Paște, câte tone de ouă s-au consumat, câți cozonaci s-au înfulecat, cât vin s-a băut, etc. Informații esențiale pentru viața ta, fii atent! ► Orice alt eveniment important, din țară sau din afară, e ignorat înadins mai ales în ziua de Paște, că doar trebuie spus la jurnalul fiecărei ore că A ÎNVIAT ISUS IAR, să afle și necredincioșii sau, mai rău, ateii! * * * Pro tip: să nu răspunzi cu “L-ai văzut?” când îți zice cineva “Hristos a înviat!”, că așa ziceau comuniștii atei și nu trebuie să riști să fii confundat cu ei! Fie ca [inserează urare standard aici].
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 245 | utilizatori online 41